Fericirea e simpla...si totul se incepe cu o diminiata frumoasa...cu miros de primavara,chiar daca afara e iarna...

...

Noapte...ploua cu galeta...e frig..fug cu piciorele dezgolite in apa rece de pe drum...nu-i simt ghiata..ci doar durere in piciorul drept...nu-i dau importanta...vreau doar sa ajung la timp...evit clacsonarea masinilor care merg din ambele parti...am doar un gind -sa-l gasesc....si l-am gasit-zacut in mijlocul drumului....ma apropii il trag pe marginea drumului...il strig numele ca o nebuna,inghitind noduri de lacrimi...e viu..respira...ii simt rasuflarea pe obraz....ma bucur...chem ajutor...mergem sa-i salvam viata ...in 10 minute a plecat...ii simt caldura corpului si numi vine sa cred ca nu mai este...a plecat...

Aseara am murit cu el...

Iarta-ma Charli...

lista celor 24...

Dupa postarea unui blogger aproape sufletului meu, am hotarit si eu sa incerc sa-mi intocmesc propria lista de lectii,scrise pe cele 24 de file ale existentei mele pamintesti...
1."cu rabdarea treci si marea"...
2.o vorba spusa la timp si la mometul potrivit e mai importanta decit haina de pe tine...
3.intuitia deseori e alarma cea mai corecta...
4."dreptatea e la fundul marii"...
5.cine m-a f***t o data,neaparat o va mai face...
6.familia(mama,tata,sora) pe primul loc...
7.la toti nu le poti fi pe plac...
8."bate si ti se va deschide"...
9.ieftin,bun si mult in kil-nu exista...
10.ce dai asta vei primi...
11.miinele ingrijite si parul spalat e cartea de vizita a oricarei femei...
12.mai bine intr-o haita de lupi,decit la taifas cu mitze miorlaite...
13.o pereche de colanti rezerva in geanta nu strica....
14.mai bine cu ten natural,decit cu unul pictat...nici nu stii cind si cu cine te vei trezi diminiata...
15.economisesc azi ca miine nu se stie....
16.problemele mele sunt doar ale mele si nimanui nu-i trebuiesc cu ele...
17.rudele sunt doar pentru a face companie la inmormintari,nunti si cumatrii..in rest singele e apa....
18.la betie omul isi arata propria identitate...cu el trebuie sa fii maxim de 5 ori mai atent...
19.mai bine masca de sobolan decit  cea de paunita...dintr-o parte se vedea mult mai multe decit din centru....
20.nu lasa pe alta data ceea ce poti cumpara acum...
21.mai bine cu o vinataie in plus decit cu o remuscare ca nu am putut sa-mi depasesc fobiile...
22.inafara de tine nu te va ajuta nimeni...
23.bogat sau sarac tot in 4 scinduri vom sfirsi...
24.dragostea exista...

Multe dintre ele si acum le cam uit..dar revin imediat la lista caci bumerangul fara sa vreau a devenit regula dupa care traiesc...
Ah da..La Multi Ani mie...cu siguranta astazi va fi cea mai trista zi din anul asta...Mereu am avut parte de surprize neplacute si de ploaie...dar de data asta s-a sfirsit cu o raza de exceptie(am primit cadoul mult dorit-o bicicleta dupa disinul propriu..da,da,da)uhhh si de miine voi incepe o alta aventura...mai matura mai cu gust de 24...

morala de ieri si de azi...

<<...sa mergi cu capul sus...sa zimbesti chiar daca tie greu...optimista mereu...gindeste pozitiv,energie pozitiva...>> bla bla bla....
..si daca totul e peste cap?si daca vreu sa urlu nu sa pling ne mai vorbind sa zimbesc fals?si daca pesimismul e rezumatul la totul ce mi se intimpla?ce sa fac?sa continui sa ma mint?sau sa ma dau drept filosof de zile mari,si sa vorbesc la toti si la fiecare de lectiile vietii pe care le voi obtine intr-un sfirsit bun de la toate;de zebra cu jocul liniilor ei albe si negre?
nu cred...
nu vreau..si nu pot...
sunt om care simte...real...
nu pot fi paralela...sunt una si nu ma dau drept alta...
daca sunt fericita asta arat...daca sunt trista,asta se citeste pe chip...
nu pot fi actrisa...n-as da nici 2 bani pe talentul meu...
asa am fost pretutindeni...si Da mi-au sugerat mereu ca ar trebui sa merg la psiholog...la cine?la un individ care-i la fel ca mine...cu probleme,intrebari,isterii si stranietati=OM?...cu siguranta-exclus...
sa invat lectii si sa le primesc cu recunostinta?
oh...fabula pe care o traiesc zi de zi,intotdeauna se sfirseste cu morala pe care ma chinui sa o rugum...
REALITATEA...
o simt pe pielea mea alergica...pe genunchii cu rani proaspete si cicatrici vechi..pe coatele batute..si cearcanile sub ochi...Ulterior ma ridic,le camuflez,mai pling o data...imi laud prostia...si-mi trece...si merg...cu capul drept..cu umerii lasati...cu mintea limpede ca sa le indur pe toate...

... bolnavii

-Da ce esti asa trista doamna?
-Astazi iarasi aceeasi poveste...
-Adic?
-Astazi iarasi nimeni nu a vrut sa se aseze linga mine in autocar...
-Ei si?Macar ai avut unde sa-ti pui geanta,si loc mai mult...zic eu cu un zimbet fals,care de fapt ascundea avalansa de lacrimi pe care ma cuprins...
-...(((

De ce?
Ca-i proasta lumea...
Inteleg doar acum ca sunt mai multi oameni bolnavi care ma inconjoara decit sanatosi,figurativ vorbind desigur...bolnavi mental,psihic...nu stiu caci oamenii cu astfel de diagnosuri sunt OAMENI,iar astia care se comporta anormal,neomenesc nu stiu ce adjectiv sa le atribui...
Iau masa zi de zi linga o doamna care sufera de leucemie...intotdeauna e mai izolata,si comunica doar cu oameni de natia ei-albaneza...are vrio 60 de ani..dar munceste zi de zi far de nici un oftat de oboseala sau de plictiseala cum o facem noi restu...e plina de entuziasm....si totusi se gasesc niste binevoitoare care topesc tot ce a mai ramas bun din femeia asta...bunadispozitie....De ce?Pentruca poarta peruca si sprincenele ii sunt vospite cu creionul..De aia...Tupism nu alceva....Sunt niste balene de grase  de nici nu pot intra pe usa autocarului,pute de la ele a transpiratie si mincare alterata din geanta,si auzi frate,inconjor femeia asta caci cica e pe duca....Slanina li-a mincat probabil inima,sau obrazul l-au ingrosat pin la limita posibilului,dar de bun simt si cei 7 ani de acasa far de pomina...
Trist,caci cu astfel de oameni traim zi de zi..respiram acelasi aer...facem parte dintr-o lume...
Am ajuns sa fim aidoma unei haite de lupi,unde cel mai slab e mincat sau pur si simplu parasit sa moara..dar si animalele astea o fac doar cind sunt siguri ca nu mai are nici o sansa....iar noi?ce facem?daca suntem ingenunchiati,neaparat se va gasi cineva care iti va da cu piciorul sa cazi,dar nu vei vedea niciodata o mina intinsa de ajutor....
Norocul meu e ca am un refugiu al meu,unde ma pot plinge,revolta,ride,si adormi linistita si implinita...e unicul suflet linga care nu-s extraterestra sau renascuta din antichitate cum ma cred unii,si unde principiile,valorile morale si buna conduita nu sunt cazute ca din pod...Toata oboseala,si ciuda capatate pe parcursul zilei,se evaporeaza cum ii vad faptura care ma asteapa la prag, imi deschide bratele,si imi spun singura "Bun Venit Acasa..."
..caci de altfel eram sa fac si eu...ca trenul...tuc tuc....

faza...

m-am schimbat eu...si..el s-a schimbat mult...
totul are acum alt sens,alta latura prinde lumina,si parca totul e altfel...
am crescut..ne deprindem...ne acomodam...
eu cu dinsu...si el cu mine...si ambii far de noi...
a fost mai usor sa ne desparta departarea...si e mai greu sa te afli la distanta unei clipe...
vorbim putin...privim punctul tot mai des...si ne lasam dusi de gind...
ne scrim mai rar,si frazele isi pierd consensul undeva la start...
ne irita multe,si nu ne lasam auziti...
dar oricum adormim de mina ca odinioara....
oare aceasta sa fie prima faza?

...adio August...

Cei de bine acasa...

Nici prin cap sa-mi treaca ca voi ajunge la ziua cind la intrebarea "Ce-ti lipseste acum cel mai mult?",voi raspunde prompt si neclintit-"Perna si 1 litru de cafea"..si uite ca am ajuns...Acum sunt cu adevarat in postura de care se lauda orice"venetic"cum zice bunica mea Marioara,si anume de a fi "strain printre straini"...asa si eu...La aceasta ajungi doar cind incepi un job mai zilnic si stabil...ei de fapt in cazul meu mai mult il pot numi sezonier,dar in fine...straina ma simteam si pina azi,cind eram doar intre straini ,iar acum cu adevarat aceasta sunt fiind inconjurata de scumpii mei paminteni moldoveni...11 ore pe zi le petrec de mina cu o Euro-Asie la propriu ca ajungi la un moment dat si nu mai stii cum sa vorbesti,cui,si in ce limba ..un adevarat Babilon...care ulterior devine ceva fine si amuzant...Astept cu nerabdare ora de masa caci numai atunci pot savura de musuroiul asta...si gusta din toate cite oleacuta...Iau prinzul cu 4 femei care imi fac ziua mai usoara,si mai vie...O albaneza,armeana,rusoaica,grecoaica, si eu made din MD:)astea sunt pilonii mei care ma tin o zi intreaga sa nu cad nici fizic si cu atit mai mult moral,sunt femeile care ma cauta cu ochii ca sa-mi zimbeasca si sa ma amuze cu diferite gesturi doar ca sa ridic capul si sa i le raspund macar si cu un oftat;sunt femeile care ma compatimesc ca-s slaba si ma hranesc cu a patra parte din gustarile lor,urmind cu fraza zilei"nici ciinii la oase nu se uita" ...Nespus de dragut...

Conduce ascest musuroi de 400 de angajati,majoritatea femei,un mosnegut sever,nant si drept ca trestia de 80 si ceva de ani...un adevarat tiran de tip sovietic,de care se tem toti ca de maciuca...exceptie o fac probabil doar eu...Eu il admir...O zi intreaga analizez imperiul lui si nu-mi pot da seama cit de genial poate fi..in perioada asta de "criza financiara" cu care chipurile se lupta Grecia,ghiujul asta e pe pedistal,sclipeste si infloreste dirz,si plus la toate cu toti dintii in gura...Genial...Chiar daca urla toata ziua in timpul patrulei sale mergind cite 1km de doua ori pe zi,eu avind proprietatea lui cred ca urlam si mai tare...inca la microfon...sa inteleaga oamenii astia ca calitatea e prim plan si nu cantitatea...Plus la toate monotonia de care ai parte zi de zi ti-o sparge far sa vrei nucile lipide de perete de mina moldoveanului caci na...unde nu ajunge omul nostru?Uneori mii scirba ca-s dea lor cum zic ei..caci numai ai nostri iti pot zimbi si momentan dupa ce te-ai intors poate sa-ti dea cu ceva in cap...sunt capabili de multe faze,numai ca sa se evidentieze....ca de ex:-tema zilei la tabara de moldoveni:viteza drumului meu parcurs spre veceu...pe bune?ma simt deja om luat in seama...)

Cafeaua ma asteapta miine diminiata,acum imi cuprind perna...

Imi vad barbatul doar 3 ore din 24..si deja tot mai des Charli ma pozitioneaza la sageata lui naturala(...fund)...Imi pierd baietii.... Ah da..si Adio August...

scurt rezumat....

M-am lasat de scris..nu pentruca nu am putut sau nu am vrut ci pur si simplu nu am gasit acea legatura de cuvinte pe care trebuia sa construiasca un inceput...Multe idei,multe ginduri,dar far vri-un nod intre ele...Nici acum nu prea le gasesc dar cred ca ar fi ti timpul sa le dau friu liber...S-au intimplat multe in perioada asta scurta,prea multe...S-a inceput totul cu micul accident care mi schimbat viata pe dos -mi-am rupt mina dreapta..unde?la mare...si cind?chiar in toiul verii..asta da ghinion...dar bine ce se face se face cu un scop anume si poate trebuia sa o patesc,sa ma ridice pe sus si sa ma coboare cit de dureros fi putut...Aici o mica paranteza...medicina in Grecia nu costa nici 2 bani...daca nu te adresezi la vri-o clinica privata mai bine lecuiestete acasa caci aceeasi ingrijire si diagnos iti poti asigura chiar daca nu esti specialist in domeniu...Sistemul medical l-am simtit pe pielea mea...si sincer sa spun chiar daca nu suntem in UE noi moldovenii,chiar si cu bormasinele ca instrumente pe masa de operatie la acest capitol suntem la nivel cu grecii si poate undeva ii depasim..aceleasi rinduri insuportabile,aceeasi atitudine iresponsabila,aceasi mizerie prin colturi...Ei dar acum ce sa zic,mi-am recapatat functiile miinei stingi caci dupa cum am descoperit nu era buna de nimic...O luna de calvar,mi-a dat in nas la propriu cu morala intruchipata-orgoliu pina la urma iti iese tot pe acelasi nas...
In rest ce?din momentul cind m-am facut om complet am luat cu asalt lumea...m-am apucat sa innot serios,si mai mult ca atit am prins gustul divingului,si descoper lumea subacvatica chiar daca nu ma indepartez prea mult de mal)))
Mergem la lectii cu Charli...La ce am vremuri am ajuns,cica daca nu e cu scoala rott-ul atunci nu-si corespune rasa...prostii frate..dar uite ca ni-am lasat dusi de val si de moda,si primim placere de la toate progresele lui...
Acum?Savurez din vara,de mare,de soare,de fructe multe multe...momentan de smochine...de gastronomia locala ,de carti bune(Fiftu Shades of Grey si Inferno de Brawn) si ....de brizul realizarilor noastre...
P.S ...Si  nu uitati ca Pamintului e  placut atingerea talpilor voastre goale si vintul vrea sa va joace in par...K.Djebran

eh romantica..

Pe ei i-am cunoscut aici...
Cu ei inghit amarul din saliva ce-mi stapineste gitita ori de cite ori aud macar un zumzat de la umbra lor meschina...
Mii greata si ma doare sufletul ca Eu cea cu lumea mea din spate sunt nevoita sa merg pe aceleasi uliti si sa respir acelasi aer-parazitar...
Ma doare si far sa-mi dau seama maladia asta ma cuprinde incet,incet si bine...
Stupiditatea lor n-are margini,si orbia aici e la moda-sau poate carnavalul mastilor e modul lor de viata deja,si rolurile sociale depind de nivelul fiecaruia...de circumvoluntiunile pe care le poseda(si fie vorba intre noi o duc lipsa ca broasca'n par)..
Pentru prima data ramin far de cuvinte si comentarii...si ma inec in avalansa de buruiana,pe care n-am rabdare sa-i dau un start imediat...
Dar ma abtin...

eh..romantica...

femeia de ieri si de azi....

"Femeile de astazi la propriu,au devenit prea masculine..."Of de cite ori exclamam fraza asta...si paradox ca chiar eu eram adepta acestei ideologii...si ii urmam sensul in totul,prin vorba,in mers,si nu in ultimul rind cu nasul meu pe sus...Aveam ideea asta fixa,ca ma pot descurca si fara o sprijinul unui stilp cu miros de barbat...caci da...o faceam..si chiar bine...Exemplul viu l-am admirat o viata..pe bunica Marioara care a crescut 3 copii si a ridicat pilonii casei cu 3000 de chirpici facuti de minuta ei...si niciodata..fixez niciodata nu a gasit vri-o motivatie de genu ca e lucru barbatesc si nu il poate face,dimpotriva le facea pe ambele si chiar foarte bine...Poate saminta ei am cultivat-o singurica intentionat undeva in adincul Eu-lui meu orgolios...ca sa-i urmez  faptura ei de femeie eroina...dar poate e si rodul unei realitati dure in care am crescut...Acum pot spune cu mina la inima si dind din cap afirmativ,ca ne este frica sa ne mentionam noua,ca vrem nebuneste sa ne ascundem nasucul  in obrazul cuiva..Viata e atit de frumoasa cind un obraz cald are nevoie de nasul tau rece...
Iar bunica Marioara ride subtil si mindra,ca mi-am coborit capul,mi-am deschis inima,si mi-am gasit umarul unde sa-mi plec fruntea....

Paste Fericit...

Un Paste Fericit...

Eu deja ii savurez gustul din plin..cu 2 zile inainte...Nu gatind bucate peste bucate,nu facind curatenie intorcind casa pe dos ca ulterior sa cad moarta de oboseala,ne varuind bordiuri(care de fapt mi-a lipsit anul asta)...Ci am copt doar cozonacul pentru cosuletul care va merge la biserica in noaptea Invierii,si...VACANTA!!!!Asta mi-am dorit-o intotdeauna...sa petrec Sfintele Sarabtori sub o alta forma de traditie...sa ma simt furata de alte meleaguri,sa ma bucur de legendele pamintesti unde se simte duhul si puterea dumnezeasca...dar nu la masa,mincind,mincind si iarasi...

Imi va lipsi cu certitudine traditia de acasa...unde in zori mergeam cu prietena mea si sfinteam cozonacul,unde tata ne treaza de diminiata pe toti ca sa spargem un ou ros urindune reciproc un Hristos a Inviat,si sa gustam din putinile bucate pe care le pregateam(nici ai mei nu-s chiar mare adept ai unei mese ca de cumatrie)...

Acum doar ei imi lipsesc-familia...caci pentru prima data sunt departe de ei de Paste...

Si-mi cer iertare...

ochii lui albastri...

Iubesc...
Ba nu....Sunt indragostita....
Nu stiu de ce niciodata n-am gasit cuvintele potrivite pentru a scrie macar citeva rinduri despre Omul meu...presupusa jumatate care cu timpul a devenit un  intreg...Probabil egosita din mine nu mia persmis sa il afisez in spatiu,pentru al ascunde de ochiul lumii ca nu cumva sa fie spulberat visul incorporat aievea...Nici acum nu pot formula macar un gind referitor la creatorul meu de astazi...Caci asta e adevarul...M-a creat din nou,cu amar,lacrimi,fericire,si daruire de sine...tinundu-ma de mina...asa m-a prins..si asa continua sa plamadeasca bunul din mine la fel ca odinioara...-tinundu-ma de mina...
Cred ca asa l-as urma o viata ..indiferent de directia in care o va lua, far de teama,si remuscare...oarba sau muta...macar in umbra sa de-oi fi...Mi-am gasit genul si bucata care ma completeaza..chiar daca pot exclama regeste ca suntem contrariul...Eu aprinsa-el calmitatea intruchipata...Eu isterica-el un manunchi de nervi tari...Eu fricoasa de ziua de miine...el rational pina la oase...Prin felul sau de fire simpla,am inteles cum e sa citesti printre rinduri,si cum e sa descoperi dulceata miezului numai cu multa grija si rabdare...ca totul se intimpla la timpul lui,si cu un scop anume...Magia cu care ma inpinzeste ori de cite ori vrea sa-mi dea o lectie,deja mi-a devenit familiara..si pedepsele lui cu sens dublu ascuns imi creaza interesul de a continua integrama lui pina la capat...Doar pe umarul lui simt aboarea mirosului de casa...ceva specific  si nesimnificativ  pina acum...Senzatia asta de siguranta o port numai alaturi de el..caci siguranta  de casa parinteasca am pierdut-o printre mii de km care ne desparte ...
Si parca totul e mai simplu,si parca totul are culoare in raiul asta in care m-a adus...Totul il caracterizeaza,si oriunde nu as privi ii apare chipul...prin razele solare ce cad plapind pe obrazul gol si rece,prin sunetul de mare zbuciumata a carui val il bate-n stinca;la fel ca motanul vecinilor care se intinde alene si indiferent;prin muntii care stau de vege formind o fortareata,sub poalele carora esti ca un ostatic...prin  flori de portocala a caror miros ii inecata lumea...si eu..caci e mirosul lui...dulce si salbatic...ca floarea de portocala...
Si daca o sa fiu asa alintata ca acum,cu mic dejun si cina pe malul marii,cu flori de tot soiul cu prilejul unor sarbatori improvizate,cu reazliarea oricarui moft nascocit asa de mine,numai ca sa-i vad reactia,cred ca sunt gata sa-i fiu sotie,amica,si "kent la dela",macar si 9 vieti in colo....
Acum cind sunt linga inima mea...pe umarul meu...simt ca nu mai am nevoie de nimic...
...doar de ochii lui albastri...

flori de portocala...

Si...miroase a flori de portocale...
Totul in jur a inbibat aceasta aroma ce te face sa opresti clipa in loc si sa savurezi adierea ei plapinda pe obrazul proaspat spalat...sa inchizi ochii si sa te imaginezi undeva departe departe..unde nimic nu are sens ci doar placere-dulce...Probabil anume acest parfum fin a fost alarma desteptarii din somnul primavaratic...din maladia a carui virus a fost inhibat automat in minte,suflet si-n picioare...S-a blocat mintea pentr-un refresh apropiat,dar se pare ca sistemul a dat-o in bara nitel..S-a impietrit sufletul sa nu mai simta durere si remuscare,care era spalat necontenit de picaturi sarate,capatind  o adevarata nuanta de calamitate bolnavicioasa...Iar picioarele...picoarele au devenit marionete...cu un singur mecanism-de a merge acolo unde bate ...
...unde bate soarta...
Mmmm...ce dulce miroase a flori de portocale...

25 martie...

Astazi a fost mare fast...lume,lume si iarasi lume...motivul fiind unul dea dreptul istoric si important petru eleni-Ziua Independentei a Greciei.Prima data sunt martora la un astfel de eveniment,unde cu adevarat sa simtit aroma de sarbatoare,mai ales din partea strazii centrale ale Nafpliului inpinzit de  tirgul traditional ce se petrece anual a cite 3 zile..O priveliste destul de uimitoare,chiar daca mi s-a spus ca nu e asa ca pe timpuri,eu cel putin am ramasa satisfacuta,mai ales ca am avut posibilitatea sa-mi trezesc moftul de a casca gura pe la toate micile vitrini improvizate,si sa ma tirguiesc ca la piata de la tara buniciii mele..Un obicei destul de laudabil este faptul ca fiecare locuitor ai orasului indiferent de resedinta din prezent revin cu gloata acasa,numai pentru a merge impreuna cu familia de la mic la mare,la una dintre cele mai vechi si frumoase biserici din oras.Depun cite o luminare pentru santate,si cu mici drapeluri in mina invadeaza orasul.Nu-i stiu istoria  bisericii,dar sper ca totusi o sa am parte de un "ghid" mai informat pe parcursul adaptibilitatiii mele temporare.Revenind la istoria zile de astazi,ma captivat insusi participarea propriu zisa a tarii noastre la semnarea acestui act de eliberare a otomanilor de pe teritoriul elen.
Dar sa o luam de la capat cu un scurt izvor istoric.

Pe data de 25 martie 1821,Grecia au inceput lupta pentru eliberararea de sub jugul Otoman,rezultat fiind constituirea statului Grec in Balcani.O societate secreta puternica numita Eteria de greci,infiintata in 1814 avind la baza niste idei bine inchegate revolutionare,au fost sustinuti de rusi,francezi.Aici vreau sa accentuiez ca finantatoarea acestei organizatii a fost o femeie,dar poate in alta postare o sa povestesc viata acestei fenomenale eroine(apropo vara trecuta am fost pe insula ei -Spetes,si am facut si un mic popas linga casa ei)...In 1821 fiul domnitorului Munteniei,maiorul Alexandru Ipsilanti,presedintele acestei organizatii a venit in Iasi(capitala Moldovei pe atunci),unde a fost binecuvintat de Mitropolitul Moldovei la Biserica Trei Ierarhi,care a si proclamat independenta Greciei.Ceea cei foarte important ca grecii cunosc foarte bine istoria lor,si in deosebi de Moldova si de rolul ei.Cam asa ceea ce tine de cunostintele mele capatate despre Indepenedenta Greciei...Daca sa te adincesti in miezul intregei istorii,te capteaza mai mult si mai mult...sper sa deznod tot indicii pe care ii prind periodic...Sa revenim la tirgul de azi...Ieri am facut doar o roata sa vedem cu ce se maninca tot musuroiul asta...iar azi am mers la cumparaturi mai serioase...Ei daca sa fie dupa mine cred ca l-as fi luat in asalt din lung in lat,prea totul mi se parea fain si strict necesar...Dapoi ce sa-mi fac daca imi curg ochii dupa toate vechiturile,chitibusile,margele,bibelouri..s.a...In genere saptamina asta a fost dea dreptul una dintre cele mai colorate din sezonul asta...Sa nu uit sa adaug ca o data cu  inceputul postului aici o saptamina tot orasul se imbraca in vesminte  bizare,ridicole,stranii,si cel ma des dragute de tot...))))O saptamina buna,numai coloane de carnaval pe strazi,cu masti de tot soiul de personaje,care mai de care...Mastile depasesc prin maiestrie orice altfel de produse de acest gen .Se spune ca dea lungul timpul acest anonimat a scuns infidelitati,seductii,crime, iar fiecare editie a carnavalului pare sa aduca in prezent ceva nuante din spiritul caranavalului venetian.Muzica buna,lume multa,colorit,baloane,dulciuri...si multe da multe masti....

Ce pot sa spun..As repeta cred ca a mia oara...totusi incep sa indragesc lumea asta...si simt ca deja o particica din inima mea ii apartine pe veci...

...funeral face...

Ascultind aceasta piesa probabil am acelasi Funeral Face,care deja de jumatate de ora pe repeat reflecta acelasi spirit -funeral...si daca as putea aduna toti nourii negri euforici de pe mutra mea,as crea o furtuna,de s-ar despica totul in jur...cit de mult mii scirba acum..cred ca tot numai ei stiu-nourii mei...
senzatia asta de cos de gunoi se naste ori de cite ori citesc siturilie noastre "maldavskie"...si se mai adauga o "galacika" automat in lista mea de ce mi-am ales acest drum departe de casa...departe de zoo din Moldova...poate n-am idee de patriotism si altruismul din mine e mereu pe faza,nu-mi pasa caci asa m-a educat lumea de acasa...ce nu ai face-nu ti se multumeste..ci doar critica se sonorizeaza...posibilitatea de a creste...progresa si un pic mai zbura,ti se taie din portie o data ce ai aparut pe lumea asta..pe tarimul nostru mioritic...care in esenta nu are nici o concordanta fireasca intre ele..

acum ma rog de familia mea doar...si incerc sa-mi amintesc de casa parinteasca,si meleagurile copilariei,atunci cind sunt nevoita sa raspund la intrebarea "-de unde esti?"...si punctum...caci adincidu-ma gasesc doar golul murdar..cu care nu vreau sa ma laud numanui...nici chiar mie....

Moldova tara mea de dor...pacat de noroiul in care esti inpinzita...pacat...

unica posibilitate de a mai rosti in graiul natal,e play listul cu muzica unor baieti de treaba...care spre mirarea mea au devenit si ei ca un os de peste ascuns in gititza...pacat...poi da...nu la toti lii dat sa manince peste....

Sunt rasista...

Sunt rasista...
Pentru prima data am primit un asa compliment,de la care am ramas far de cuvinte...Ma uitam in olglinda odinioara si incercam sa prind aerul asta discriminatoriu pe care l-am emanat...Oare sunt capabila de asta?

Koilada

Totul sa inceput de la o eventuala  excursie intr-un satuc vechi grecesc pe numele Koilada,un mini golf scaldat de marea Egee...De diminiata am asteptat acest drum,fiecare in modul sau..eu mai mult din curiozitatea de a infuleca ceva nou din tara asta care ma fascineaza pe zi ce trece,alcineva de a atinge noi culmi in performanta sportiva...Cu  noii prieteni am pornit-un grec vorbaret,energic si tare cumsecade,si cu un imigrant refugiat din Senegal,evident de culoare...Nimic straniu ca de obicei,am cascat ochii pe geamul masinii,paralel ascultind conversatia lor,fericita in mine ca deja incep sa inteleg si sa rid la glumele lor...Fac progrese...Despre privelistele pe care le-am zarit face sa mai concretizez ceva?Cred ca nu...Fantastic...Nimic nu poate fi mai efemeric decit un contrast viu de munte si mare....Aici drumul niciodata nu o sa-ti para plictisitor...caci in jur se trece Raiul....In fine dupa o ora si ceva am ajuns la punctul de destinatie...Koilada-pustie,murdara...mirosind a peste si vopsea proaspata...Aici se afla o baza de constructia vapoarelor...si am nimerit in perioada cind micii pescari isi improspatau barcutele...Imaginea propusa din micul perimetru nia entuziasmat placut mergind alene prin strazile mute,discutind,si comentind orice coltisor zarit...Totul ca intr-un leagan parasit...Nici tavernele nu propuneau nimic standart...doar cafea si mici gustarele,care costau o avere....Oricum tinind cont de traditia noastra de a ne intari cu ceva de alegurii inaintea evenimentului decisiv,am indraznit sa pasim pragul unei astfel de taverne cu o fatada mai moderna...dar probabil nu asta a fost motivul,ci poate ca am zarit ceva lume...De aici s-a inceput..Am indraznit sa il ating pe noul nostru prieten care statea cuminte,parca alene,la masa,si savura muzica ce rasuna de la casetofonul mic de linga geam...Am indraznit,sa-i vorbesc in franceza...Nu am exersat-o de foarte mult timp,asa ca mi-a fost greu  sa intretin din start micile aruncari de fraze,eu in limba pe care am invatat-o mai mult gramatical,el intr-o limba  cu un dialect specific de strada...Oricum ni-am inteles..asta fiind cel mai important..Nici peste 5 minute de comunicare,mi-a aruncat o bomba in nas...cica"daca nu incepeai vorba erai sa ramii in lista rasistilor pe care te-am pozitionat deja....Draguta pareai dar-rasista..."Soc!Dar mi-am revenit repede...caci cu firea mea de rasista draguta,am obtinut atentia lui,si respect...Istoria cu care m-a captivat timp de o ora,n-as indrazni s-o expun nimanui..e prea dureroasa...Cert e ca m-a pus pe ginduri...Ceea ce demult nu a reusit nimeni...M-a captivat...

Morala intregei nuvele e una fireasca....
Stiu doar ca am de:
1.reinvatat Limba Franceza
2.reveni la Geografia lumii
3.si....sa fiu putin mai atenta la ceea ce oglindeste fetisoara mea...de...

O fila rupta...

Instructia Vietii,de care ne scutesc  din primele secunde vitale.
Si daca ar exista,probabil ar aparea in forma urmatoare:
1.Vei primi un corp.El poate sa-ti placa sau mai putin,dar pe care il vei avea la dispozitie o viata intreaga.
2.Vei fi nevoit sa inveti intr-o scoala pe nume Viata pe Planeta Pamint.Fiecare Om si orice eveniment vor fi Profesorii tai universali.
3.Nu exista greseli ci doar lectii.Erorile sunt un aspect al succesului.Jertfe nu sunt-doar studenti.
4.Ai sa intelegi ca letia ai invatat-o,cind comportamentul se va schimba.Intelepciunea se obtine doar prin practica.
5.Viata creaza rama,iar tu creezi tabloul.Daca nu vei fi responsabil fata de creatia ta,cineva o va face in locul tau,primind aplauzele.
6.Vei primi totul ce-ti doresti.Numai in momentul cind vei intelege CE poti face pentru a obtine.
7.Din cuvintele:"corect"si "gresit",alege mai bine"cel posibil".
8.Toate raspunsurile sunt in tine.Stii mai mult decit este scris in carti.Totul ce-ti ramine sa faci e sa te asculti,sa te privesti si sa fii increzut in sine.
9.Altii-sut doar reflectia ta.Tu nu vei putea sa iubesti sau sa urasti,ce se gaseste in ei,daca nu se reflecta propriile calitati.
10.Vei uita totul.
11.Iti vei aminti de toate astea dar...va fi tirziu...

Garnetul...

Sunt fricoasa,iresponsabila,lenesa,perversa...si inca naiva...Mi se rupe inima in cioburi recunoscind astea...dar trebuia sa o fac pentru mine...era si timpul...O data cu prima aschie de slabiciune,m-am innodat in mine,in toata firea mea..Imi dau seama ca n-am reusit multe fiind solitara,cu apogeurile pe care urmam sa le obtin...Imi dau seama si nu mi-o pot ierta...Acum  e tirziu...sunt departe de a mai face ceva...pentru mine...egoista din mine...si nu mii gena deloc sa sonorizez asta...Aidoma unui melc fara cochilie se scurge constiinta mea,fata de multe remuscari pe care de la o vreme in coace imi dau tircoale neinvitate.Sunt momente cind am o sete nebuna de a ma urca pe cel mai inalt munte de aici(slava Domnului sunt multi),si sa-mi dau friu coardelor vocale de emana toate sunetele posibile...sa ma eliberez...Sa ma aud doar eu si sa-mi pling de jale..Nu am mai facut-o demult.Se spune ca e recomandabil din cind in cind sa-ti mai cureti ochii...Dar din pacate nu-mi ramine decit sa ascult ploaia de afara,care mi-a facut capul doba,si sa-mi savurez in continuare ceaiul verde fara zahar,care pentru prima data mi se pare- dezgustator...

Morala-musca,rupe,tiriete in coate-dar realizeaza la timp...caci cicatricea dupa o lupta pierduta,e precum un Garnet albastru fals...

NU felicit pe nimeni...

Ce inseamna Iubirea?
In special in ziua aceasta apare aceasta intrebare in constientul meu...Toata lumea se felicita reciproc,urindusi numai iubire....bla bla bla..de parca asta e cel mai important anume azi..E normal?Ei bine se presunpune ca asa e moda...si luind in consideratie ca suntem adepti ai "Modei" in genere, o urmam neclintit...Asa sa fie...Da...este o motivatie in plus de a demonstra afectiunea intr-un cuplu,dar nu mai mult...As prefera ca Valentine's Day sa fie tot anul imprejur...Spre regret e o data in an,si e mare eveniment...Nu vreau au sa par perversa..si nu intentionez sa fac asa...Pentru mine inca nu am inteles ce inseamna iubire...si de ce as ura-o cuiva..fara sa am o concluzie mai clar-vie fata de acest subiect...Sunt in nestiinta...sunt in cercetare...caut definitia  Dragostei...Niciodata nu am avut curajul sa vorbesc despre asta deschis,probabil ca nu am cuvinte..nu le gasesc...Habar nu am cum sa imi exprim gindurile,macar asa la superlativ...sa fiu in rind cu lumea...dar nu pot..Probabil ca am mai multe viziuni fata de aceasta tematica globala epidemica,pe care nu le voi afisa pentru nimic in lume,cauza fiind nestandartismul lor.
Nu stiu daca iubesc acum,caci repet,n-am idee ce inseamna asta...
Stiu doar...ca...
Respir,simt,merg-doar linga pasul meu...
Adorm,visez,zbor-doar pe umarul meu...
Pling,zimbesc,ghicesc-doar pe palma mea...
Traiesc si cresc-doar linga inima mea...
si...
primesc placere...din jumatatea mea...

P.S nu felicit pe nimeni...Sunt egoista si nu-i urez nimanui nimic...
      Dulceata zilei de astazi vreau s-o savurez numai eu...))))

5 degete...

Frumos...Incarcat...Nebun...Ametitor...si...Pasional...

Si totusi nu-mi ajung adjective de a reda excalamatia care rasuna in urechi inca din ziua trecuta...O duminica superba...din draga diminiata...a lasat amprente unice...

Chiar daca a inceput cu mici incidente..ei da ce fel de zi fara vri-o pacoste creata de minile mele..cine sunt eu daca nu stric ceva din electrocasnice...Exista legenda ca de cind sunt mica magnetismul mi-e in singe,deaceea bietii parinti nu stiu ce inseamna un electrocasnic mai virstnic in casa noastra...Se pare ca aura magnetica extra-mega-distrugatoare ma urmareste...ei da macar aici am in fundu cui da vina...

Micul incident s-a evaporat numai datorita emotiilor,vina carora a fost participarea,a celui mai MEGA-MOTO-SHOU,pe malul marii,a intregii reguni Argolida.Lume multa,serioasa,fioroasa...Contrastul intre mare,munte,si lanturile de motociclete parcate vizavi,e de nedescris...Dar sunetul..eh...sunteul...unul dea dreptul exclusiv-"Fiorosul Motor YAMAHA".Doua ore am savurat din mirosul micilor ce se coceau sub palmieri,ai combustibilului si adrenalinei care inpinzea aerul...Iar privelistea ...a fost extraordinara..M-am simtit dea dreptul copil,si am savurat din plin sentimentul asta...Am primit bomboana care imi era de mult timp interzisa...M-am degajat,strigind,exclamind fraze care habar n-aveam ce inseamna,dar  pe care le repetau toata lumea cu putere si din suflet..Urmarind  partida de cros a favoritului meu cu ochii cit 2 cepe timp de 90 de min,am inteles ca viteza chiar poate fi un sens al vietii...pe care numai oamenii curajosi,tari,si nebuni o pot urma neclintind...Riscul e doar un detaliu pentru ei,principalul e pista,vintul in par,ochi inlacrimati,sunet de motor salbatic...si drumul....spre libertate...

Apoi a urmat ciocolata neagra,muzica buna,drum spre incurabila mea maladie(meci de fotbal).Aici mai simplu,dar la fel de incordat,caci orce lovitura primita de scumpul meu,o rana-n plus pe inima mea...Dar de data aceasta am ajuns cu inima intreaga acasa...Deci am rasuflat usor...lasind grija pe saptamina viitoare...

...Si cum se cuvine dupa o zi incarcata,plina de senzatii tari, picnikul nocturn me malul marii a fost numai binevenit...Brinza "feta",cirnateii cu cartofi copti,si vinul rosu au dat culoare finishului intregului weekend,si un start pentru un nou inceput de saptamina...

Si dovada a intregului calvar trait e urma de palma,a 5 degete pe geamul aburit de pe bancheta din spate..)))

de acum si pretutindeni..

De ce e in "kaif" sa traiesti in Grecia...

Practic neg asta ori de cite ori am posibiliatatea,si sustin ideea ca chiar daca admiram ascuns aceasta tara nu o vedeam niciodata in vizorul meu de planuri marete pe viitor,indeosebi ca loc de trai;oricum undeva in suflet era prea departe..prea irealizabil visul asta ..de aceea nu ma gindeam  ca la un eventual posibil tarim cucerit...Acum cind fac si eu parte cit de formal n-ar parea ...din anturajul asta grecesc...ma captiveaza pe zi ce trece...si spre mirare tot mai mult ma indragostesc...

De ce e in "kaif" sa traiesti in Grecia:

1.Pentru ca au marea..(chiar 2!)

2.Pentru ca aici noaptea se tremina cu urmatoarea diminiata(party pin'n zori)

3.Pentru ca "luludopolemos"(razboiul de flori)nu exista nicaieri in lume(la petreceri oamenii arunca unul in altul cu flori de garoafe).

4.Pentru ca poti savura tigara cu o cafea pe viranda.(nu este interzis fumatul in public ca in multe alte tari europene )

5.Pentru ca indiferent daca ai sau nu ai bani,la "buzuki"(baruri cu muzica live)oricum vei merge.

6.Pentru ca au mentalitatea-"Miine tot e zi".

7.Pentru ca sunt mereu bine dispusi,si pozitivi.

8.Pentru ca in lexiconul lor traditia femaliala nu e o gluma,dar e legea dupa care traiesc...

9.Pentru ca iubesc si urasc cu pasiune.

10.Pentru ca Aristotel,Socrate si Pericle au fost greci.

11.Pentru ca au construit Panteonul cind altii dormeau inca in copaci.

12.Pentru ca NU pun ketciup pe mincare...Ea si asa e fenomenala.

13.Pentru ca primele cuvinte rostite sunt "kamaki"(betisoare pentru frigarui) si "kalamaki"(frigarui).

14.Pentru ca traiesc o viata in locul unde orice om ar visa macar o saptamina.

15.Pentru ca momentan e cea mai saraca tara cu cei mai bogati oameni.

Cartea de vizita a Nafpliului

16.Pentru ca stiu ce inseamna gust.

17.Pentru ca maninca si fumeaza mai mult ca oricine si traiesc cit "pietrele".

18.Pentru ca 95% din stele si planete au nume grecesti.

19.Pentru ca grecii nu lupta ca eroii.Ci eroii lupta ca grecii.(Sir Vinsen Cercili)

20.Pentru ca schimba telefonul mobil o data in an,masina in 3,si fac reparatie in casa o data in viata.

21.Pentru ca "Erotas"(zeul dragostei,sexului) a fost zeul lor,si ei sunt specialisti la capitolul asta.

22.Pentru ca ei muncesc ca sa traiasca.Dar nu invers.

22.Pentru ca lozinca "Libertate sau Moarte" e de origine greaca.

...clounada

Se pare ca am ajuns si la un ulterior 8...Primul 8 din acest an...Tot atit de simbolic,si neexplicabil de important...Cifra ca cifra..data ca data...Dar anume in 8-ul asta am pierdut si am capatat TOTUL...Prea repede trece timpul...si eu iar stau si-l privesc...ca un boschetar in margina strazii...a nimanui...si-n mila Domnului...Acum vorbeste egoista din mine,la sigur,dar uneori ii dau voie sa se manifeste si ei...ne rinduim...Pina se trezeste Eu-l meu,mai este ceva apa sa curga...asa ca-i permit...Momentan ne tinem de mina...altfel pierim...Logic ar fi trebuit sa fiu fericita,si macar un zimbet sa apara pe fata,macar fals...dar se pare ca am pierdut si aptitudinea asta...de a zimbi fals...Caraghios pare dintr-o parte...dar si mai caraghios arata..in realitate...
Golul devine mai adinc si intunecat,
iar fobia creste neincetat...
Ce sa fac?Poate sa ma apuc de clounada?

...Triumfator ai...

<<Sunt oameni care de la durere si frica se transforma in gheata...
Multi dintre ei inghetind se trag la inimi fierbinti...
Si daca nu primesc caldura sufiecient de minima,mai tare ingheata..
Pentru a topi macar o licarire de apa,este nevoie de o simpla atingere calda,sa-i adie pe suprafata-i perfecta...
La fel si omul innghetat,este nevoie mult timp de a-i oferi caldura si afectiune,ca macar prima picatura din el sa prinda viata...>>
                                                                                              N.D
Cit e de usor sa-ti pui lacat,si sa cazi in bezna..usor...si cit e de nasol sa fii obligat sa te scoli,cind cheful suna din alta sirena,acea a P.h.ismului...Cit e de placut,da dureros de placut,pozitia miinilor lasate in jos...reci si aproape moarte-nemiscate..
Devii o papusa de teatru...pacat doar ca-s prea multi spectatori-Un Tu si cu Tine la un loc inghesuinduse in putinul spatiu arendat...
Si-n bezna exista scena,iar tu esti marele maestru regizor,actor,scenarist...si calau...
In zdrente negre,innghetat,si triumfator ai P.h.ismului...

fereastra...

<<Oameniii sunt aidoma unor... feresetre.
Unele deschise alte inchise la lacat.
Cu geamuri transparente,sau acoperite cu pinze negre.
Unele pentru totdeauna sparte,altele redau un intreg curcubeu.
Dar majoritatea au o asemanare uluitoare,
Se privesc unele pe altele sau in fata sa...

Rare geamuri privesc spre cer...>>
(N.D)

telegraful...

Am auzit intimplator o mini discutie,tema fiind una banala la primul auz dar care ma captivat..Mergea vorba despre lucrurile care pot fi de invatatura pentru un Om...

"Unul intreaba:

-Dar poate fi ceva de invatatura ca de exemplu:telefonul,trenul sau telegraful?

La care a primit un raspuns interesant:

-Telefonul invata omul,ca tot ce rosteste poate fi auzit pina hat departe.Trenul ajuta sa inteleaga ca intirziind macar o minuta,poate intirzia pentru totdeauna...Iar telegraful ii arata ca pentru orice cuvint trebuie sa fie pregatit sa plateasca..."

prea naiva...

De cind ma tin minte stiam ca voi trai singura,implinita,fericita ..da singura...Eram sigura ca voi avea un job serios,caci la asta am aspirat toata viata,unde ma voi dedica cu trup si suflet...Stiam...Visam cu ochi deschisi,si planuiam orice an inainte in cele mai mici detalii...Si reuseam...Nu aveam nevoie de nimic in plus...nimic nu ma impiedica...si eu eram "shefa".Am intrat la facultate,intimplator si isteric la cea mai nereusita  specialitate ,dar cu timpul am inteles ca totul ce se face se face spre bine,caci dupa aia numai acolo mi-am descoperit propriul acvarium...Paralel lucram,combinam atitea caci acum stind si trindavind,nu-mi inchipui cumde le reuseam pe toate..Aveam lumea la pamint,cu un intreg orizont in jurul meu...Facultate,proiecte,prietenii,familia,si cartea de vizita spre viata mea de adult pe care am muncit-o timp de 6 ani,caci incepind cu liceul mi-am intocmit agenda..Si cit de naiva...Gustasem din toate,deslusiam gusturile intregului meniu din lumea asta..si mi se primea atit de fine...la un moment dat crezind ca probabil am incheeat mecanic vriun acord cu cel cu cornite...Dar in cele din urma a venit si valul cind m-am lasat dusa...A fost cel mai nechibzuit moment,dupa care am plins ore in sir,blestemind lumea si tot ce ma inconjura,caci mi-am permis sa ma las ..dusa...Acum s-a schimbat totul,"caiful" meu mi-a schimbat cursul,m-a aruncat in gol...In golul in care eu nu sunt nimeni si nimic..

Si doar aici  inteleg ca nimic nu capata valoare daca toate acele succese nu aveam cu cine impartasi...

Mi-am permis...dusa...departe...de...Singuratate...

mmm...capsunica

Magicianul meu a revenit!!!!!)))Ce minune)))

Cit e de placut sa te trezesti din draga diminiatza la auzul a celui mai senzatzional soptit "Niatza soare..."eh da cit e de senzatzionala si declaratzia ulterioara..."azi mie mii rindul sa servesc in pat micul dejun"...as asculta asta  de 3 ori pe zi si pe la chindii)

Ei dar cum se spune mai rarutz da cittt de dragutz...!!!Paremise m-am deprins rau cu alintarea asta...care a devenit deja ca o foame de surprize...si daca nu le primesc macar peste o zi,incep a face greva foametei...poi asa..ti se da un deget da musti mina intreaga..Oricum nu ma sfiez sa recunosc astea..In fine..Am revenit acasa...E si normal...Ma intreb daca in 10 zile atitea se-intimpla?Mi-ar fi deajns o viata?As vrea sa cred ca totul e de durata...Am zis eu cit sunt de fericita???Sa ma urmareasca cineva acum dintr-o parte..ar zize ca-" a innebunit Derevenco"...Poate ca da....)
Sunt plina de senzatii,pozitive,neastimparate,nesatule pina la nesfirsit...Inca si acum sunt sub narcozul zilei de la munte la campingul proaspat indragit,de euforia aerul proaspat si rece,de imaginile salbatice  din jurul muntelui,si a zborurilor cu sania din virful virfului,de durerea placuta a coastelor in urma aterizarii  ca-n filme,si nu in ultimul rind placerea de la compania cu care am petrecut timpul...scurt dar semnificativ..
Ah da..sa nu uit sa-i urez bine ai venit in casa noastra a primei flori de camere din acest an(restul care au fost au pierit de dorul meu))...cred...
Apropo,magicianul meu si-a incheiat ziua de munca cu cea mai cea mai...extraordinara tarta cu 2 galzuri(frishca+ciocolata)acoperite cu mmmm iubita capsuna....A fost bunaaaa....
Pina la 00:00 mai este..poate o sa mai apara ceva in programul lui a???
Sper...caci si astazi am fost foarte cuminte)...

...taracanii...

Ploile astea de ceva timp-ma innebunesc...Ma fac sa ma gindesc la toate prostiile si taracanii astia de sub canapeaua mea din creer care ies la plimbare parca ar fi la o donatie de zile mari...Aceleasi ginduri,aceleasi sunete,aceleasi voci...La naiba sunt propriul regizor la toata drama asta care are loc in jurul meu...Mi s-a spus cinva ca prostia mea imi va fi calaul...Si n-am sa merg mai departe pin n-am sa ma innec in ea...Poate mi-a venit timpul???Acum am un orizont mai limpede ca niciodata...dar cu atitea rascruci...Ce sa fac?Unde sa o iau?Pina unde ma va aduce aventurile astea?Cit o sa mai fug de mine?Ma privesc...ma admir,si-mi vine sa   imi ard o bataie..macar vri-o saptamina sa nu ma pot misca...macar asa sa simt durere...Oare in asa mod se va manifesta hedonismul meu?Poate...Pacat ca nu pot lua astfel de masuri cu mine...Pacat...
De-ar depinde macar un pic de noi...Ce-ar fi daca ni-om opri din capacitatea de a simti-dragoste,ura,obligatie,remuscari,neputinta,placere,slabiciune....Sa vezi,auzi si pipai doar..Alceva nimic..Ce ar fi?Probabil un efemeric extaz ...de puterea de a fi tu insuti;cel mai principal,adorabil si stapin pe sine....Sa stii ca iti apartini doar tie,si nimeni si nimic nu are sens...As vrea o astfel de experienta...pe o zi...mi-ar fi deajuns cred...Mecanismul asta chiar doare...Si cind stii ca insusi tu esti combustibilul...inca mai tare doare...Ce sa faci...noi creem,noi mentinem,si tot noi curmam..

...si ce-ar fi sa-i vad satui pe parazitii astia..si sa se care sub canapea....donatia gratis-a luat sfirsit....

...secret...

"Secretul Fericirii este-atitudinea reciproca pozitiva....
O viata fericita este completata din momente distincte,cu picaturi mici de placere,dintr-un cuvint,o atingere,o privire calda,un compliment sincer,si dintr-o multime de detalii  marunte,cu ginduri bune si curate...
Dragostei la fel ii este necesara piinea de fiecare zi..."
Se pare ca suna simplu....dar din pacate exotic la auz...

vocatia....

Astazi am fost martora a unei imagini cu o coarda destul de sensibila pentru mine...

Ca deobicei l-am acompaniat pe scumpul meu la unul din antrenamentele sale,primind o placere ascunsa sub masca unei indiferenti totale fata de locul unde ma aflu,caci ori de cite ori merg cu el descoper ceva nou si subtil pentru mine..spre regret indragind sportul asta si viata lui din culise...Chiar daca nici acum nu am  inteles pina la capat specificul acestui tip de sport cu 11 indivizi care  fug dupa o minge,oricum urmarirea evoluarii a  scumpului meu m-a obligat in cele din urma sa devin  si un mic critic amator neoficial....probabil asa e cind vrei nu vrei faci parte din tarimul asta...In casa la noi totul e legat de fotbal...nu ma genez sa incep cu  mirosul incaltamintei si cauciucurilor din placile protectoare,ciorapi,forme..pina la tot felul de accesorii tare vajnice in latura asta a sportului...Uneori urasc mingea ceea rotunda...si picioarele care o bat de colo in colo,portile cele enorme,tipetele antrenorilor,si nu in ultimul rind geanta cea medicala care sta pe bancheta principala...Le urasc...Dar cind ii vad licarirea ochilor,si extazul ce-l expune ori de cite ori contribuie la vri-o ulterioara victorie a echipei sale,m-a inmoaie,si-mi paralizeaza limba de nu mai pot rosti ceva contrariul acestei nebunii...
Si cum am inceput mai sus,azi am urmarit si antrenamentul celei mai mici clase din Academie...Niste pici viitorii campioni asa ii numea antrenorul.,care alergau dupa mingea ceea mai mare ca ei,dar cu o satisfactie colosala...Stateam singura si ma prindeam cum zimbesc la cele urmarite...Si-n momentul asta am inteles...Cit de mult nu m-as opune cel mai probabil asta ma asteapta si pe mine...Ca pe acea mamica care isi intimpina odrasla murdara,transpirata dar fericita la culme,si desigur cu mingea in mina...Pina acum ma bateam cu pumnul in piept ca voi face tot posibilul ca copii mei or sa devina pictori,sau muzicieni...in genere admiratori ai artei,sai vad linga mine,sai urmaresc cum lucreaza in liniste,dar nu cu frica in sin ori de cite ori merg la terapii,asteptind diagnosul medicului referitor la fractura proaspata obtinuta in numele marii victorii...Of...M-am prins ca o invidiez pe mamica ceea...Si ca vreau si eu sa-mi intimpin odorul,si sa-l cuprind transpirat la fel cum o fac de fiecare data cu scumpul meu...Si voi face tot posibilul sa-i sustin vocatia....asa cum n-au facut-o ai mei...Poate suna tare...si dur...Nu-i judec,pur si simplu acum imi pot permite de a nu fi deacord cu unele nuante..Doar imi pare rau ca la momentul potrivit nu m-am tinut scai de ei,si sa fac ceea ce mi se primea cel mai bine...
Ma bucur ca am posbilitatea sa urmaresc o conceptie noua si ca voi putea aplica modul asta de viata si in familia mea...Aici sunt multe de adaugat indeosebi referitor la sistemul educativ grecesc...dar una e firesc...libera alegere se face de mic...cu o mica coordonare...si ma rog la D-zeu sa o fac si eu la timpul lui...
E frumos sa realizezi ca talentul il poti privi,si simti....

castelul de suflet...

Sunt acasa....

este o definire a tot ce ma copleseste pina la nesfirsit...
Acasa...
Am trecut pe partea cealalta a clepsiderei proprii existenti...si se pare ca de data aceasta mai indraznet..probabil pentru ca e un nou inceput....Un nou inceput a unei noi pagini..deja cu idei mai deslusite,si mai  mature...Acum nu am incotro...Euforia care predomina,mai schiopateaza numai cind imi amintesc de casa...casa parinteasca..in rest nimic parca nu are valoare..ci se imbina intrun orizont dea dreptul strain si prea departe...
Se parea ca viata noua care imi ofera acest asalt major,de la obisnuita la nestiinta ..nu ma sperie cum preconizasem...doar timpul cred ca mi-l va arata cu siguranta...
Pasind pe acest meleag plin de taine,si necrutare...mi-am recapatat linistea...si Doamne..cit e de bine...sa fii din nou aproape...cit imi lipsea...si se pare ca maladia asta va dura o vesnicie...
Nimic nu se compara...cu panorama orasului drag,cu mirosul marii  imbinat cu aroma fumului produs de fabrica de ulei de masline...cu fortareata din marginea portului...cu strazile nocturne si pline de viata ca intr-o poveste...cu muzica buna din masina,acompaniata paralel de scumpul meu...cina ca pe timpuri in taveran demult indragita si aproape de suflet,linga caminul adevarat care a fascinat dea lungul anilor cea mai buna lume... si in sfirsit bucuria extrem de placuta pe care o reda Rex,cind ne intilneste la poarta...dind din codita  sa scurta...si asteptind o eventuala comanda..ca sa demonstreze ca inca e in forta si ar mai merita o portie in plus de ceva bunisor...ei da sa nu uitam si de gospodaria noastra galagioasa....4 codite,cu 4 cioculete care nu le mai tace toata ziua...cei 4 papagali.. De asa inilnire am avut parte eu ..de un Bine ai Venit adevarat cu desavirsire....
Si as da orce ca sa persiste sentimentul asta o viata...
caci aici ma regasesc in continuu...
 numai alaturi de inima mea...si numai pe umarul meu....In "castelul" meu de suflet

...

A trecut si Carciunul...Au trecut si zilele negre...spulberind parca toate remuscarile,abaterile,dezamagirile,nostalgia,si ...Frica...Friica de ziua de miine,de sine...de catastrofa din mine...caci asta am devenit...devastatoarea cu propriile miini,ai nimicului ce a mai ramas neatins...
Spre mirarea comuna se pare ca devine la normalitate...nu se stie pe cit timp...cel putin inceputul asta dureros de neechilibrat parca ma intereseaza din ce in ce mai mult...Oficial imi dau sansa de a ma ridica,de a-mi lua ravansa fata de realitatea  inactiva in care ma aflu involuntar de ceva vreme...
Si iarasi drumuri....complet diferite ...Pirtii ..de care n-am idee...
Vreau sa ajung la ideea asta fixa...ca merg corect...drept..si fara abateri...Dar cum sa inteleg asta???Iarasi o integrama..iarasi ma complic...
Stiu doar ca merg acasa....Si ..fie ce o fi....
Acasa...pe umarul meu....spre inima mea...