prea naiva...

De cind ma tin minte stiam ca voi trai singura,implinita,fericita ..da singura...Eram sigura ca voi avea un job serios,caci la asta am aspirat toata viata,unde ma voi dedica cu trup si suflet...Stiam...Visam cu ochi deschisi,si planuiam orice an inainte in cele mai mici detalii...Si reuseam...Nu aveam nevoie de nimic in plus...nimic nu ma impiedica...si eu eram "shefa".Am intrat la facultate,intimplator si isteric la cea mai nereusita  specialitate ,dar cu timpul am inteles ca totul ce se face se face spre bine,caci dupa aia numai acolo mi-am descoperit propriul acvarium...Paralel lucram,combinam atitea caci acum stind si trindavind,nu-mi inchipui cumde le reuseam pe toate..Aveam lumea la pamint,cu un intreg orizont in jurul meu...Facultate,proiecte,prietenii,familia,si cartea de vizita spre viata mea de adult pe care am muncit-o timp de 6 ani,caci incepind cu liceul mi-am intocmit agenda..Si cit de naiva...Gustasem din toate,deslusiam gusturile intregului meniu din lumea asta..si mi se primea atit de fine...la un moment dat crezind ca probabil am incheeat mecanic vriun acord cu cel cu cornite...Dar in cele din urma a venit si valul cind m-am lasat dusa...A fost cel mai nechibzuit moment,dupa care am plins ore in sir,blestemind lumea si tot ce ma inconjura,caci mi-am permis sa ma las ..dusa...Acum s-a schimbat totul,"caiful" meu mi-a schimbat cursul,m-a aruncat in gol...In golul in care eu nu sunt nimeni si nimic..

Si doar aici  inteleg ca nimic nu capata valoare daca toate acele succese nu aveam cu cine impartasi...

Mi-am permis...dusa...departe...de...Singuratate...