Astazi am fost martora a unei imagini cu o coarda destul de sensibila pentru mine...
Ca deobicei l-am acompaniat pe scumpul meu la unul din antrenamentele sale,primind o placere ascunsa sub masca unei indiferenti totale fata de locul unde ma aflu,caci ori de cite ori merg cu el descoper ceva nou si subtil pentru mine..spre regret indragind sportul asta si viata lui din culise...Chiar daca nici acum nu am inteles pina la capat specificul acestui tip de sport cu 11 indivizi care fug dupa o minge,oricum urmarirea evoluarii a scumpului meu m-a obligat in cele din urma sa devin si un mic critic amator neoficial....probabil asa e cind vrei nu vrei faci parte din tarimul asta...In casa la noi totul e legat de fotbal...nu ma genez sa incep cu mirosul incaltamintei si cauciucurilor din placile protectoare,ciorapi,forme..pina la tot felul de accesorii tare vajnice in latura asta a sportului...Uneori urasc mingea ceea rotunda...si picioarele care o bat de colo in colo,portile cele enorme,tipetele antrenorilor,si nu in ultimul rind geanta cea medicala care sta pe bancheta principala...Le urasc...Dar cind ii vad licarirea ochilor,si extazul ce-l expune ori de cite ori contribuie la vri-o ulterioara victorie a echipei sale,m-a inmoaie,si-mi paralizeaza limba de nu mai pot rosti ceva contrariul acestei nebunii...
Si cum am inceput mai sus,azi am urmarit si antrenamentul celei mai mici clase din Academie...Niste pici viitorii campioni asa ii numea antrenorul.,care alergau dupa mingea ceea mai mare ca ei,dar cu o satisfactie colosala...Stateam singura si ma prindeam cum zimbesc la cele urmarite...Si-n momentul asta am inteles...Cit de mult nu m-as opune cel mai probabil asta ma asteapta si pe mine...Ca pe acea mamica care isi intimpina odrasla murdara,transpirata dar fericita la culme,si desigur cu mingea in mina...Pina acum ma bateam cu pumnul in piept ca voi face tot posibilul ca copii mei or sa devina pictori,sau muzicieni...in genere admiratori ai artei,sai vad linga mine,sai urmaresc cum lucreaza in liniste,dar nu cu frica in sin ori de cite ori merg la terapii,asteptind diagnosul medicului referitor la fractura proaspata obtinuta in numele marii victorii...Of...M-am prins ca o invidiez pe mamica ceea...Si ca vreau si eu sa-mi intimpin odorul,si sa-l cuprind transpirat la fel cum o fac de fiecare data cu scumpul meu...Si voi face tot posibilul sa-i sustin vocatia....asa cum n-au facut-o ai mei...Poate suna tare...si dur...Nu-i judec,pur si simplu acum imi pot permite de a nu fi deacord cu unele nuante..Doar imi pare rau ca la momentul potrivit nu m-am tinut scai de ei,si sa fac ceea ce mi se primea cel mai bine...
Ma bucur ca am posbilitatea sa urmaresc o conceptie noua si ca voi putea aplica modul asta de viata si in familia mea...Aici sunt multe de adaugat indeosebi referitor la sistemul educativ grecesc...dar una e firesc...libera alegere se face de mic...cu o mica coordonare...si ma rog la D-zeu sa o fac si eu la timpul lui...
E frumos sa realizezi ca talentul il poti privi,si simti....
Si cum am inceput mai sus,azi am urmarit si antrenamentul celei mai mici clase din Academie...Niste pici viitorii campioni asa ii numea antrenorul.,care alergau dupa mingea ceea mai mare ca ei,dar cu o satisfactie colosala...Stateam singura si ma prindeam cum zimbesc la cele urmarite...Si-n momentul asta am inteles...Cit de mult nu m-as opune cel mai probabil asta ma asteapta si pe mine...Ca pe acea mamica care isi intimpina odrasla murdara,transpirata dar fericita la culme,si desigur cu mingea in mina...Pina acum ma bateam cu pumnul in piept ca voi face tot posibilul ca copii mei or sa devina pictori,sau muzicieni...in genere admiratori ai artei,sai vad linga mine,sai urmaresc cum lucreaza in liniste,dar nu cu frica in sin ori de cite ori merg la terapii,asteptind diagnosul medicului referitor la fractura proaspata obtinuta in numele marii victorii...Of...M-am prins ca o invidiez pe mamica ceea...Si ca vreau si eu sa-mi intimpin odorul,si sa-l cuprind transpirat la fel cum o fac de fiecare data cu scumpul meu...Si voi face tot posibilul sa-i sustin vocatia....asa cum n-au facut-o ai mei...Poate suna tare...si dur...Nu-i judec,pur si simplu acum imi pot permite de a nu fi deacord cu unele nuante..Doar imi pare rau ca la momentul potrivit nu m-am tinut scai de ei,si sa fac ceea ce mi se primea cel mai bine...
Ma bucur ca am posbilitatea sa urmaresc o conceptie noua si ca voi putea aplica modul asta de viata si in familia mea...Aici sunt multe de adaugat indeosebi referitor la sistemul educativ grecesc...dar una e firesc...libera alegere se face de mic...cu o mica coordonare...si ma rog la D-zeu sa o fac si eu la timpul lui...
E frumos sa realizezi ca talentul il poti privi,si simti....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu