Sunt acasa....
este o definire a tot ce ma copleseste pina la nesfirsit...
Acasa...
Am trecut pe partea cealalta a clepsiderei proprii existenti...si se pare ca de data aceasta mai indraznet..probabil pentru ca e un nou inceput....Un nou inceput a unei noi pagini..deja cu idei mai deslusite,si mai mature...Acum nu am incotro...Euforia care predomina,mai schiopateaza numai cind imi amintesc de casa...casa parinteasca..in rest nimic parca nu are valoare..ci se imbina intrun orizont dea dreptul strain si prea departe...
Se parea ca viata noua care imi ofera acest asalt major,de la obisnuita la nestiinta ..nu ma sperie cum preconizasem...doar timpul cred ca mi-l va arata cu siguranta...
Pasind pe acest meleag plin de taine,si necrutare...mi-am recapatat linistea...si Doamne..cit e de bine...sa fii din nou aproape...cit imi lipsea...si se pare ca maladia asta va dura o vesnicie...
Nimic nu se compara...cu panorama orasului drag,cu mirosul marii imbinat cu aroma fumului produs de fabrica de ulei de masline...cu fortareata din marginea portului...cu strazile nocturne si pline de viata ca intr-o poveste...cu muzica buna din masina,acompaniata paralel de scumpul meu...cina ca pe timpuri in taveran demult indragita si aproape de suflet,linga caminul adevarat care a fascinat dea lungul anilor cea mai buna lume... si in sfirsit bucuria extrem de placuta pe care o reda Rex,cind ne intilneste la poarta...dind din codita sa scurta...si asteptind o eventuala comanda..ca sa demonstreze ca inca e in forta si ar mai merita o portie in plus de ceva bunisor...ei da sa nu uitam si de gospodaria noastra galagioasa....4 codite,cu 4 cioculete care nu le mai tace toata ziua...cei 4 papagali.. De asa inilnire am avut parte eu ..de un Bine ai Venit adevarat cu desavirsire....
Si as da orce ca sa persiste sentimentul asta o viata...
caci aici ma regasesc in continuu...
numai alaturi de inima mea...si numai pe umarul meu....In "castelul" meu de suflet
este o definire a tot ce ma copleseste pina la nesfirsit...
Acasa...
Am trecut pe partea cealalta a clepsiderei proprii existenti...si se pare ca de data aceasta mai indraznet..probabil pentru ca e un nou inceput....Un nou inceput a unei noi pagini..deja cu idei mai deslusite,si mai mature...Acum nu am incotro...Euforia care predomina,mai schiopateaza numai cind imi amintesc de casa...casa parinteasca..in rest nimic parca nu are valoare..ci se imbina intrun orizont dea dreptul strain si prea departe...
Se parea ca viata noua care imi ofera acest asalt major,de la obisnuita la nestiinta ..nu ma sperie cum preconizasem...doar timpul cred ca mi-l va arata cu siguranta...
Pasind pe acest meleag plin de taine,si necrutare...mi-am recapatat linistea...si Doamne..cit e de bine...sa fii din nou aproape...cit imi lipsea...si se pare ca maladia asta va dura o vesnicie...
Nimic nu se compara...cu panorama orasului drag,cu mirosul marii imbinat cu aroma fumului produs de fabrica de ulei de masline...cu fortareata din marginea portului...cu strazile nocturne si pline de viata ca intr-o poveste...cu muzica buna din masina,acompaniata paralel de scumpul meu...cina ca pe timpuri in taveran demult indragita si aproape de suflet,linga caminul adevarat care a fascinat dea lungul anilor cea mai buna lume... si in sfirsit bucuria extrem de placuta pe care o reda Rex,cind ne intilneste la poarta...dind din codita sa scurta...si asteptind o eventuala comanda..ca sa demonstreze ca inca e in forta si ar mai merita o portie in plus de ceva bunisor...ei da sa nu uitam si de gospodaria noastra galagioasa....4 codite,cu 4 cioculete care nu le mai tace toata ziua...cei 4 papagali.. De asa inilnire am avut parte eu ..de un Bine ai Venit adevarat cu desavirsire....
Si as da orce ca sa persiste sentimentul asta o viata...
caci aici ma regasesc in continuu...
numai alaturi de inima mea...si numai pe umarul meu....In "castelul" meu de suflet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu