Totul in jur a inbibat aceasta aroma ce te face sa opresti clipa in loc si sa savurezi adierea ei plapinda pe obrazul proaspat spalat...sa inchizi ochii si sa te imaginezi undeva departe departe..unde nimic nu are sens ci doar placere-dulce...Probabil anume acest parfum fin a fost alarma desteptarii din somnul primavaratic...din maladia a carui virus a fost inhibat automat in minte,suflet si-n picioare...S-a blocat mintea pentr-un refresh apropiat,dar se pare ca sistemul a dat-o in bara nitel..S-a impietrit sufletul sa nu mai simta durere si remuscare,care era spalat necontenit de picaturi sarate,capatind o adevarata nuanta de calamitate bolnavicioasa...Iar picioarele...picoarele au devenit marionete...cu un singur mecanism-de a merge acolo unde bate ...
...unde bate soarta...
Mmmm...ce dulce miroase a flori de portocale...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu