Sunt fricoasa,iresponsabila,lenesa,perversa...si inca naiva...Mi se rupe inima in cioburi recunoscind astea...dar trebuia sa o fac pentru mine...era si timpul...O data cu prima aschie de slabiciune,m-am innodat in mine,in toata firea mea..Imi dau seama ca n-am reusit multe fiind solitara,cu apogeurile pe care urmam sa le obtin...Imi dau seama si nu mi-o pot ierta...Acum e tirziu...sunt departe de a mai face ceva...pentru mine...egoista din mine...si nu mii gena deloc sa sonorizez asta...Aidoma unui melc fara cochilie se scurge constiinta mea,fata de multe remuscari pe care de la o vreme in coace imi dau tircoale neinvitate.Sunt momente cind am o sete nebuna de a ma urca pe cel mai inalt munte de aici(slava Domnului sunt multi),si sa-mi dau friu coardelor vocale de emana toate sunetele posibile...sa ma eliberez...Sa ma aud doar eu si sa-mi pling de jale..Nu am mai facut-o demult.Se spune ca e recomandabil din cind in cind sa-ti mai cureti ochii...Dar din pacate nu-mi ramine decit sa ascult ploaia de afara,care mi-a facut capul doba,si sa-mi savurez in continuare ceaiul verde fara zahar,care pentru prima data mi se pare- dezgustator...
Morala-musca,rupe,tiriete in coate-dar realizeaza la timp...caci cicatricea dupa o lupta pierduta,e precum un Garnet albastru fals...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu