La Multi Ani!!!...

Uite ca deja 2011 ne paraseste,dirz cu capul sus,multumit de realizari si vise implinite..A mai trecut un an plin cu evenimente importante,cu momente de neuitat,pline de sentimente frumoase,calde,si istorice probabil....Am reusit atitea sa fac,sa simt,s-a traiesc,sa pling,sa rid,sa iubesc...In genere pot spune ca acest an este unul dintre cel mai semnificativ pentru mine,in sens direct...

Anul in care m-am simtit inka studenta,cu hohote,glume,retrairi,examene,bere,licente,si iarasi examene+ bere..:) cu un trist oftat si melancolik adio de universitate...de colegii scumpi,care cred ca niciodata nu-i voi putea uita...Imi voi aminti cred o viata de ceea ce am obtinut cu adevarat,nu numai colegi,dar si niste prieteni adevarati,kiar daca viata ni-a desaprtit pe care si cine pe unde vrei,sunt sigura ca ne va uni numai ideea ca -am devenit o mare familie...luind in consideratia melegurile pe unde m-a adus vinturile...am inteles cit de scumpe sunt amintirile comune  pentru mine,si cit de repede a trecut timpul alaturi de ei...de MNI-13,23,33...

Anul 2011,a schimbat totul,incepind cu propria personalitate,ginduri,mentalitate,viziuni,idei,si nu in ultimul timp obtinere unui nou Nume,care garanteaza o adevarata Familie,casa,masa,si o mare mare mare Dragoste....Anul in care totul a capatat alte culori,sensuri,principii,drumuri si cucerirea altor meleguri,gustul Europei,si vietii ei de aici,cu legile si civilizatia ei...

Anul in care am simtit,gustul carierei bazinduse pe specialitatea aleasa gresit,cu realizari profesionale,dar care din pacate ne duse pina la capat,dar cred si sper eu ca totul inka e inainte...Numeroase Proiecte pe care le-am realizat cu placere si daruire de sine,calind in mine profesionalismul  fraged...

La acest capitol se poate multe de spus...un lucru e cert...Anul 2011 a devenit cartea de vizita personala,care va ghida intregul meu drum...pina la atingerea culmilor  propuse....ei si luind in cosideratie efectul bulelor de smanie care fac viraje deja prin capul meu,sper ca miine diminiata sa nu rosesc pentru cele scrise..

Sarbatori Fericite la toti,si un sincer La Multi Ani!!!!

P.S-Ne revedem sanatosi cu totii in Anul Dragonului....

Au mai ramas...

Se pare ca totusi oameni buni sunt pe fatza pamintului...Cel putin eu,ptiu-ptiu,am norok de ei in decurs deja de 22 de ani...M-a bucura faptul ca sunt inka oameni care cred in prietenie,amicie,tovarashie,devotament,obraz,datorie...Descoper placut ca au mai ramas...si de fapt sunt  multi care inka sunt de moda veke cum sunt numiti pe aici,ce  gindesc bazinduse pe principii scrise cu singe dea lungul existentei omenesti...Un simplu zimbet,o gluma la lokul ei,un firesc si neprihanit compliment,o mingiere a unui ciine vagabond,o salutare pozitiva,o comunicare placuta,imi dau un imbold sa-mi schimb totusi parerea despre standartizmul asta care ne inkonjoara,de lasitatea,si de pluralismul personalitatii cu care ne ciocnim zi de zi...Astfel de  gest demonstreaza cel putin ca lumea nu e chiar atit de parazitara cum nio inkipuim noi...Acum posibil la moment ati spune ca visezi...sau zbor...ca nu vad realitatea..si de 3 ori as afirma exklamativ ca-DA vreau sa vad..pentru ca am vazut..o mika likarire de bunatatea..si vreau s-a m-a tin scai de ea....ca sunt satula peste cap de pesimismul asta...de legile junglei dupa care am ajuns sa ne bazam ca sa rezistam fata-n fata...Ajunge...Vreau sa imi deskid okii...s-a vad culori...chiar daca culoarea preferata e neagra..totusi vreau sa imi schimb look-ul...de azi sunt  "CURCUBEU"...In timpul cel mai apropiat..sper sa aud numai afirmatii de genu-OAU...!!!

P.S-Va multumesc ca a-ti aparut in calea mea...

πρωτη φορα...

Mos Craciunul meu...

Craciunul...sarbatoarea care intradevar o astepta probabil cel mai mult copilul din sufletul nostru un an intreg...Chiar daca suntem deja,"mari"...si  de mult timp am aflat cu parere de rau ca Mos Craciun nu exista...orikum il asteptam de fiecare data cu nerabdare si cu emotii pina diminiata...Asa a fost si anul asta la noi....Numai ca al meu a cam intirziat un pik,am in vedere cadoul meu,surpriza mea...Chiar daca mi-am pus eu in gind,si mi-am programat desteptatorul natural..orikum am intirziat ...cind m-am trezit cadoul pentru mine era deja sub brad(m-a intrecut)...si numai eu shtiu cit m-am tinut sa nu-l despachetez de indata ce l-am descoperit...ei dar sa trecem peste asta...Agapimou se facea ca doarme(asta am aflat eu mai tirziu)...si abia abia de reusit sa imi duk operatia HO-HO-HO..pina la capat...am respirat adink...am pus cadoul sub bradutz..si..repede la kaldutz....Marea a fost bucurie si placere..cind cadourile au fost gasite,gustate,si pipaite...Cred ca numai pentru asta si a meritat o noapte dormita iepureste....Craciunul deja a trecut...Dar ma bucura faptul ca atmosfera de sarbatoare la noi  inca mai persista...Ceea ce-mi demonstreaza ca magia ei totusi exista....si ni-a invaluit pe toti fireste,cu adevarat..si cred eu ca pe mult timp inainte....

Welcome to Greece..

Welcome to Greece...Cam asa suna deja de 2 zile in mintea mea..prin strunele sufleteshti....cu gust sarat de mare,aer proaspat de munte,si cu caldura de acasa...eh casa....deja a trecut a doua zi de cind sufletul 99 de % este impacat,si rasimpacat la patrat...sunt alaturi de agapimou si nu-mi mai trebuie absolut nimik....este ceva nou pentru mine caci de obicei in perioada aceasta eram cu ai mei,impodobeam bradutul cu hohote,glume,mamica ceva gatea la bucatarie,taticu  ne comenta si critica pe tot parcursul muncii noastre cu Cristina...dar anul asta cu adevarat a devenit  special pentru mine,pentru noi doi ...suntem autorii unei noi pagini,cu putine inscriptii pentru inceput dar cu mici pasi spre taparea acesteia,cu evenimente,trairi,planuri,vise...totusi ceea ce am reusit sa realizam impreuna in acest rastimp..ne demonstreaza ca avem atitea de facut amindoi...si o facem atit de bine...lucruri simple...dar atit de semnificative pentru mica noastra familie....pentru prima data am fost impreuna si am ales un  brad..(cu un mik incident:))si totusi am adus acasa o minune verde de 1,50 de metri....am ales jukariii...din ultimii bani....am venit acasa..si l-am impdobit...ca niste copii....dar cel mai magnifik a fost in acest moment...sklipirea okilor ai lui agapimou,mai ales kind a avut onoarea sa fixeze el tzurtzurele in virful bradului...cred ca o sa tin minte totdeauna acest moment....si uite asa,de munka komuna timp de jumatate de ora...am realizat cea mai de vaza opera de arta...un pom perfect semnat-(NOI:))...extraordinar...cred ca nu-mi ajunge cuvinte sa-l descriu....una e cert....a devenit simbolul Craciunului familiei noastre.....luminos,frumos,si cel mai important cu miros de multa multa Dragoste....
Craciun Fericit la toti!!!!.....

Partenon, Grecia – Templul Atenei

 Cel mai frumos, mai important si mai cunoscut din monumentele Acropolei, culmea stancii calcaroase care domina Atena, Parthenonul uimeste si astazi prin  aparenta simplitate si armonie a liniilor sale.Denumit la inceput Marele Templu, Parthenonul, templu inchinat zeitei Atena Parthenos(Fecioara), protectoarea orasului Atena, este un templu doric din marmura de la Muntele Pendeli, cu 8 coloane pe fiecare din laturile inguste si cu cate 17 coloanepe laturile lungi.Ridicat pe ruinele a doua temple anterioare, constructia Parthenonului a durat 9 ani iar decoratiunile exterioare au fost finalizate dupa alti 6 ani, intre anii 447i.h-432 i.h. la initiata lui Pericle, avandu-i ca arhitect pe Ictinios si ca sculptor pe Fidias.

Desi par perfect drepte, coloanele proiectate de Ictinios au fost construite pe un sol usor curbat, inclinate inspre interior atat pentru a creea efectul optic de paralelism cat si pentru a consolida templul care este construit intr-o zona in care cutremurele sunt frecvente.Templul a fost decorat cu tone de marmura ornamentate cu basorieliefuri si o friza ionica inalta de 160m care inconjoara templul si reprezenta zei, animale si oameni.In interiorul templului era apostita statuia din aur si fildes a zeitei Atena Parthenos (Atena Feciara) care avea o inaltime de 15m, simbol al orasului Atena care astazi nu mai exista.O parte din sculpturi si 80m de friza ionica au fost vadute Muzeului Britanic de catre Lord Elgin, Ambasatorul britanic in Imperiul Otoman pe la inceputul secolului al XIX-lea, motiv pentru care aceasta marmura este cunoscuta sub numele Marmura Elgin.

Partenonul este un templu in stil doric, alcatuit dintr-o "cella", in care era pastrata statuia zeitei Atena, din pronaos si "opisthodom" (tezaur), intregul edificiu fiind inconjurat de coloane.
Construit din marmura de Pentelic, Partenonul era bogat decorat cu reliefuri realizate de Fidias si de colaboratorii sai.

Statuia zeitei, opera lui Fidias, inalta de 12 m., era realizata din aur si din fildes; frontonul de rasarit reprezenta nasterea Atenei, iar cel de apus disputa dintre Poseidon si Atena pentru stapanirea Aticii.
Metopele infatiseaza lupta zeilor cu titanii, lupta dintre lapiti si centauri si luptele atenienilor cu amazoanele.
Cele mai multe din sculpturile Partenonului se pastreaza azi la British Museum.

Autoritatile din Grecia au cerut in nenumarate randuri restituirea de catre muzeul din Londra a frizei orientale expusa la British Museum dar acesta a refuzat insa sa o faca. De curand in cadrul conferintei UNESCO privind restituirea bunurilor culturale furate tarilor de origine care s-a tinut un muzeul de pe Acropole autoritatile grecesti si-au reinoit cererea.De-a lungul timpului, Parthenonul a fost folosit atat ca templu cat si ca bazar sau ca depozit de arme si explozibil iar in 429 d.h., templul a fost transformat in biserci crestive ortodoxe ca sub ocupatia turceasca sa fie transformat in moschee.Unele dintre sculpturile gasite in Parthenon sunt adapostite in prezent in Muzeul Acropolei.Parthenonul impresioneaza si astazi, coloanele sale monumentale de marmura alba care se inalta pe cerul albastru fiind vizibile de oriunde te-ai afla in Atena.

P.S. cEl putin am ajuns si eu aici prin treacat,probabil asta este cel mai frumos loc al atenei,unde intradevar te simti in largul istoriei,si iti taie respiratia numai gindul ca calci pe un pamint eroic....

oameni..ca oamenii

exista oameni pe care ii vezi doar o singura data in viata, intr-un moment cum nu se poate mai banal... pe strada.. intr-o rutiera.. dar care ajung la pieptul tau si ii porti apoi permanent cu tine... oameni magnifici...
ca batranica aceea cu ochii atat de albastri... atat de adanci.. si blanzi... cu ochii zambet-duios si povestitori..de parca iti deapana ei asa, ca un fus care-ti toarce direct in tine, fara ca tu sa le-o fi cerut, istorii peste istorii...

ca baietelul mini-savant cu ochelari si puf galben, zdrentuit... curios... intrebator... cu privirea grea, de mosneag intelept de 3 ani probaBil, dar deja cu legitimatie de infirm... ce deficiente sa aiba un pici care la asa virsta frageda cuprinde lumea in priviri, si-o descoase cu intrebari interesante?... care te cerceteaza cu ochisorii lui adanci ca si cum ti-ar spune: "ai grija ce gandesti, tu acolo, eu stiu..."
imagini cu magie, care-ti raman fixate de suflet... ca sa le redescoperi apoi in momente critice, si sa le simti... povestile din privile lor... atingerile din tacerea lor...

si exista oameni... care apar intr-un moment cu greutate si te-nalta, ca sa plutesti si tu... oameni-ingeri... care parca-ti simt nevoia si se ivesc special spre a-i iesi prietenosi in intampinare... cand tu stranuti bolnav, chinuit, descurajat de boala, de-ntuneric si de ger, si o batranica intr-un autobuz iti intinde o bomboana... TRAVESIL :) ... c-o vorba blajina si-un zambet-afect... ba apoi, chiar, inca una, ca ea mai are acasa, dar sa-ti ajunga tie pe tot drumul...

exista oameni pe care ii intalnesti zilnic... va percepeti existential, poate chiar va adresati in cuvinte... dar nu va spuneti nimic...caci nu va leaga nimic... sa nu-i mai zaresti maine si n-ai remarca...

exista oameni...

Jos pălăria în faţa voastră...

Imi pare atit de rau pentru calitatea asta  a oamenilor,si nam nici un argument de ce intimpla anume asa si nu altfel.Chiar daca incerc dio bucata buna de timp sa studiez psihologia,nu pot sa lamuresc si sa definesc  o astfel de calitate,si nici in materialul de specialitate nu am gasit asa tangente...Doar ţărăneşte imi pot exprima nedumerirea:"Omul intelege,doar cind este nevoit sa inteleaga"...Simte pe piele sa numai atunci cind se frige..Vede doar atunci cind nu mai poate...Se bucura de lumina doar cind se trezeste in intuneric...Plinge numai atunci cind ramine singur,fara sprijin si speranta...Se roaga cind nu mai exista nici o sansa,si numai atunci crede in minuni ..Sunt atitea de spus la capitolul asta,ideile imi curc si curg,si totusi nu le pot aranja asa  dupa valoarea sensului lor propriu...Am zis oamenii...din care la sigur fac parte si eu ...Mii ciuda pe mine,ma enervez si ma critic de 100 de ori,dar automat ratiunea imi raspune....esti la fel ca toti oamenii -SLABĂ...Se creaza impresia ca Vad,Simt si Percep...doar cei alesi,acei alesi care sunt blestemati de soarta....dar poate si miluiti insusi de ea...Mii jale sa-i vad,DA mii jale...si in acelasi timp ii respect,sii invidiez cu o invdie alba pentru puterea,dorinta,si increderea sa să miarga mai departe,chiar daca suportul lor de baza sunt:scaunul cu rotile,bastonul,ochelarii,aparatele de auz...Imi curge inima cu lacrimi de singe,cind ii vad,cind vorbesc cu ei,si cind primesc in semn de multumire DOAR un  zimbet neprihanit si extrem de sincer...Chiar nu-mi pot raspunde la riul de intrebari care se ivesc necontenit:"De ce nu ma trezesc in fiecare zi cu gindul ca sunt cea mai fericita,ca sunt un om complet,si nu ma multumesc de ceea ce am,si ca de fiecare data gasesc prilejul ca pesimismul sa ma domine"...Ne credem mare destepti citiodata..suntem siguri pe noi,si de ceea ce facem,cautam raspunsuri la psihologi,ne inspiram de unde se poate si nu se poate,si nu atragem nici o atentie la cei mai cei mai PROFESORI  DE VIAŢĂ-INFIRMI ,DAR DE VAZĂ...care traiesc cu noi pe o scara,merg alaturide ,pe strada,in troliebuz,la masa...Avem atitea de invatat de la ei...ca nici eciclopediile de viata nu ar face concurenta,caci ceea ce ne pot spuneei  nu e o simpla teorie,ci doar o simpla,dureroasa,si crunta REALITATE...In momentul asta mii jale de mine,si ma comaptimesc sincer,caci la drept vorbind eu sunt "infirma",si ca ceea ce am nu valoreaza nimic...Am  ce am de la Dumnezeu,si nici macar nu le pretuiesc..Imi pare rau ca imi amintesc de aceste mici detalii numai cind vad...si nu port in suflet amintirea asta pretutindeni..Imi pare rau...Acum incerc si sper sa sa continui la fel si in continuare..sa ma stradui sa fiu mai conştientă..si sa-mi dezvolt calitatea de a -ŢINE MINTE,IN SUFLET CE AM,ŞI CE DATOREZ...

1 decembrie...adio Toamnă..

   Gata s-a dus si toamna noastra calda,senina si multicolorat,si dupa cum se vede intimpinam o alta iarna mult mai frumoasa ca deobicei....Cel putin asa prognozeaza meteorologii nostri,dar cine stie,luind in consideratie "profesionalismul" lor pe care ne-l demonstreaza ani la rind,ne indeamna sa mai visam si noi putin...Dar totusi astazi a fost o zi atit de deosebita,cel putin pentru mine...caci am realizata atitea,am invatat atitea....parca din prima zi de iarna a capatat totul o magie aparte...Anume astazi,prin numeroasele activitati pe care le-am efectuat, anturajul care m-a inconjurat,am inteles cit de mult conteaza pentru un om:Curajul,Increderea de sine,Initiativa,Cooperarea si nu in ultimul timp Atitudinea fata de sine...Toate aceste "vicii" le spun eu sunt atit de molipsitoare incit nu te poti abtine sa sameni aceleasi idei cu acelasi sens,sa  dai o mina de ajutor,sa incurajezi un suflet ratacit...Participind astazi la o sedinta deosebita in cadrul Proiectului "Decizia Ta",alaturi de cele 100 de femei lidere din sudul Moldovei,am pasit cu dreptul spre o iarna noua,cu idei  si realizari calde,si anume cu satisfactia fata de succesul pe care l-am obtinut...
Cu aceasta dispozitie,merg in intimpinarea unui nou anotimp,care se asteapta plin de surprize,si magie....Eh am atitea dorinte Mos Craciun..Nu pentru anul nou,ci pentru asta inca...Sunt atiti care au nevoie de tine...sunt atiti care au nevoie de un oarecare Mos Craciun,ca sa simta si ei ce inseamna sarbatori de iarna...sunt atiti...mai avem multe de facut...mai avem multe...dar totusi avem...mai sunt 3 luni...de iarna...

Deci asteptam ninsoare cu fulgi mari si pufosi,cu troiene,cu soare frumos,si cu atmosfera de sarbatori...

Micuţii noştri:RIKI şi DINA :)

                                         Cind toata ziua te simti plouata..cind nu-ti arde de nimic...si depresia te copleseste..nu ai nimic de facut decit sa vii la un seans de reinviere..la specialistii mei scumpi :RIKI si DINA, 2 Perusi originari din Australia,cele mai excentrice exemplare..unice in felul sau...AHA SHIAS...Doi papagali care iti face capul doba si ochii patrati ,ne mai vorbind de forma nervilor...Sunt atit de energici..si plini de glas....ca citiodata iti vine sa ii iei pe amindoi si sa gatesti o zemusoara...dar iti strica toata pofta cind te gindesti  ca n-ai nici ce  minca din ei...Si totusi,chiar daca tropoitul lor de diminiata,trilurile lor de fiecare zi,micile scanadaluri de familie care se termin cu batai si piscaturi intre ei...iti fac viata parca mai frumoasa...Acum cind am posibilitate si norocul asta de a sta acasa, o inteleg pe mama cind spunea ca aceste doua suflete devin unicile alinari,si forta de a nuti iesi din minti...Chiar si acum imi ciripesc la cap,si chiar daca numi atrag atentie,ii privesc cu placere si cu dragoste...Cel mai talentat la noi e Riki..de fapt e si normal luind in consideratie originea lui....Existenta lui mereu imi aminteste de grupa MNI-13...de colegii mei de facultate,care mi l-au facut cadou pe Riki la 20 de ani...Avind posibilitatea  sa-l aleg singura...l-am ochit din prima clipa din numeroasa familie a sa...Si se pare ca nu am dat gres...din start a avut tangente ninunate cu toti colegii mei:zapacit,palit la cap,si "kantujnik"...:)De fapt in decurs a 3 ani de facultate aceste calitati ni-au si caracterizat ca grupa...:)Asa  a fost si este si in prezent Riki al nostru,deja in decurs a  2 ani...Ca urmare in familia noastra,din motive foarte serioase(cum asa papagalul meu sa ramina "clopotzel?"),a aparut Dina noastra..inca o kantujnika mai seriosa ca Riki..Cel putzin la noi Riki e de la oras..da frumoasa noastra de la tzara...ei ce sa faci...ni-am resemnat cu gindu...si ne gindeam ca o sa o dam la brazda...doar facem parte din singe albastru,dar dupa cum se vede si la papagali merge fraza"MUJ I JENA ODNA SATANA".Si uite cu frumosii astia m-a chinui eu toata ziua...Macar inca 2 suflete in casa...Si totusi ei la noi sunt asa de frumosi..draguti foc..cu pelerinajul lor...si cu aureola de paun prin jurul gitului pestritata..care .le reda un farmec aparte...dar comporatmentul...ehehe in special...in orce caz ei se iubesc mult...se mai cearta unul pe altul..dar ce sa-i faci..nu exista familii ideale...cel putin ei au grija unul de altul...Uite asa sunt ei la noi...cei mai mici ci cei mai mari ca valoare,membri ai familiei noastre:RIKI SI DINA...

P.S.Cred ca trebuie sa fac ceva urgent...vorbesc deja despre papagali....

Oare exista si asa ceva?

Pe zi ce trece privind stirile,si citind articole prin ziare...tot mai des dau cu ochii despre una si aceeasi tema...si ma intreb OARE EXISTA SI ASA CEVA?Ce inima trebuie sa ai,sau ce creatura trebuie sa fii,ca sa-ti omori PROPRIUL COPIL???Nici un animal cred si sunt sigura ca nu ar face-o vriodata...Dar uite ca creatura de OM poate...si anume cine?O femeie!!!A carei menire este predestinata pe pamint  de a da viata.,prin rolul sau firesc de a fi Mama...Mda...nu am cuvinte..si orice comentariu care imi vine sa-l fac..mi se opreste pe virful limbii...Traim slava Domnului in secolul in care tehnologiile si variatia de metode depasesc limita posibilului,nu traim in era de piatra unde naveau idee femeile despre o simpla "protejare",de contraceptie...si totusi situatia creata la  moment ne demonstreaza contrariul...avem de lucrat mult la educatia sexuala de astazi...Chiar daca suna banal,caci televiziunea,viata de zi cu zi este bazata numai pe sex,unde nu ti-ai intoarce si ce aluzii n-ai face totul ajnge la ideea fixa despre aceasta,tinerii de astazi,si nu ma tem sa spun ca si cei adulti,sunt incostienti de unele consecinte care aduc la un asa tragism al realitati de astazi...Nu vrei copii,casca gura si ochii la timp,ca urmare nu da Doamne prin indiferenta sa te trezeshti putin spus un asasin...ci un MONSTRU...Doar copii sunt o minune..atitia oameni,atitea familii viseaza la o sa minune in caminul..care ar da orce numai sa se auda in casa lor un zimbet si un ginguit de copil...Mda...Asta e cruda realitate...si-n astfel de societate facem parte..si cind sa te gindesti ca astfel de "oameni" iti sunt in preajma, te apuca groaza...cind astfel de femei respira acelasi aer ca si noi...M-a doare si-mi pare nespus de rau penntru acei ingerasi,care nu au avut norocul sa devina triumful unei dragoste...Si mai mai mult imi pare rau pentru acele "MAME"care nu realizeaza insemnatatea,si importanta unei astefle de fior de magie..de a fi MAMA cu adevarat....Nu sunt ,si nici nu vreau sa tind,in rolul de judecator,dar realitatea ma impune involuntar sa repet in continuu..."NU FI PALOŞ,AI MILA...COPILUL E UN SUFLET,iar daca nu ştii sa simti,sa iubesti,si sa te dedici...atunci degeaba te numesti OM,ba mai mult ca atit,FEMEIE....

Culmea inventziilor...

S-a inventat farfuria vorbitoare...:)

Doamne oare unde vor mai ajunge "specialishtii" ashtia,nu pot sa intaleg...Lumea moare de foame...Africa dispare...dar ashtia descopera farfurii minune care iti spune sa maninci mai incet,determinindu-te sa maninci mai incet.astfel sa nu te ingrashi...Inventia la sigur va fi de mare folos persoanelor care vor sa slabeasca..dar nu si celor care viseaza la un pumnishor de cereale goale...dar care par atit de delicioase...ei ce putem noi face...poate le organizam"specialishtilor:o vacantza  prin Libia?Oricum motivul creearii acestei minunatzii a celor de la Serviciul National de sanatate din Marea Britanie,este combaterea obezitati..ei macar au o scuza.Vasul minune care costa 1,749 euro(7,639 lei,un salariu de jumatate de an a unui moledovean:))spune celui care maninca din el"Te rog maninca mai incet",in caz ca observa ca infuleci pe nemestecate...O doamne sa mai auda si despre aceasta bunica mea...precis ar zice:"Ei ce sai faci da-le minte la oameni,ca ploaie la cartofi".Tehnologia revolutionara a fost creata cu scopul de a schimba obiceiurile de a manca ale celor care au probleme cu greutatea. Cei care mananca repede mananca prea mult, nelasand creierului timp sa transmita mesajul de saturatie.Asta mai inteleg,trebuie si astefel de progrese...Nici nu shtim ce ne rezerveaza viitorul,si poate si noi cinva,cumva vom munci jumatate de an pentru o astfel de farfurie...Nu da Doamne...
P.S.Deja ma gindesc cam cit timp  imi trebuie sa"nicikuiesc" dioparte ca sa fiu stapina a unei astfel de farfurie "zburatoare"...

Și după acest „am 
venit, am văzut, am 
învins!” pe care îl 
sugerează, cu 
numele lor, 
concetățenii noști, 
am mers mai departe.!!!


P.S.Toţi ce o mai fac...da chiar o fac..pe cei mai deştepţi...eh"maldavashka":)

Deseori ma intreb pina unde si pina cind va ajunge curajul de prost gust a omului?Unde,in ce loc isi va zice STOP,interesului de 2 bani,critica,si cit de lung poate ajunge un simplu NAS,si prin ce "bortzi"va fi "introdus"?Cam grosolan suna,sunt deacord,dar chiar nu-mi dau seama cum e posibil asa ceva?Nu sunt persoana cea mai cea...Nu cred ca sunt de asa importanta,..Deaceea ma stradui,adic asa am fost invatata de tata(e una din lectiile valoroase pe care dea lungul anilor o insusesc incontinuu...)ca ce nai face...cum nu ai trai....ce nu ai gindi...NU critica...NU judeca...NU te implica in viata alcuiva pina cind el nu te va ruga personal...Asta cel putin mecanic o realizez de 22 de ani...Atunci ce fel de educatie primesc eu...si de ce in jurul meu e numai contrariu?..Incep  a uri lumea asta...prin atitudinea asta cu 36 de fetze a ei....Simt ca caut perfectiune...posibil...dar ma doare ca din cauza indiferentei..si cruzimei omenesti...se intimpla atita....Se pare ca toti au devenit Reci,Confuzi,Rai...Parca traiesc cu realitatea si in realitate..dar totusi vreau sa cred si asta o fac...in Bine...in Frumos...in Dragoste...Dar nu...se pare ca "ograda" mea e locuita de extraterestri..sincer..altfel de explicatie  nici nu am....Mi se creaza impresia ca "gardul"meu e bortelit si ucis din temelie...Dar oameni buni...Fiecare are oala sa...de unde Nasul si barbitza nu treb sa iasa...Acolo le e locul....Ce fel de manie e asta sa maninci si scuipi semintze linga "proprietatea mea"?Si asa e vai de capul ei..Nu voua va place...Ei fie..poate intradevar asa e firea omului..."SE BAGA CA MUSCA'N F**L CALULUI...
P.S-si totusi pina unde va ajunge NASUL OMULUI???...

...

  Am zis că nu mai scriu nimic...dar totuşi ceva mă impune să o fac..poate că niciodată n-am mai dus la capat vrio agendă personală,aşa cum ar fi trebit normal să fie...mă temeam probabil...prea mult îmi iubesc intimitatea...ei fie...în principiu m-am apucat eu..dar simt nevoia să Strig..altfel simt ca "bufnesc"...vreau  ACASĂ ...
         Vreau lîngă inima mea...Vreau pe umarul meu...Vreau să-mi vad chipul       drag...
...VREAU...

   Ce poate fi mai plăcut...mai firesc şi mai ireal,decît căldura de acasă..unde Totul îţi  aparţine...unde cîteva farfurii şi două ceşti îţi trezesc un  sentiment straniu de proprietate privată,nuştiu...probabil nu există cuvinte de a reda ceea ce simte un om cînd e în lumea sa,şi totul ii aparţine necondiţionat...niciodată nu m-am gîndit că am să gîdesc aşa,mai ales că am să am senzaţiile astea de care îmi spuneau de atitea ori parintii,a căror nenumarate momente am fost martoră...cînd ai ceva al tău...HA:)...îmi amintesc cu multă plăcere şi tandreţe de cratiţa mea minunată de pe plită...şi mi se pare atît de frumoasă...dar bucatele în ea asa se mai gatesc delicioase mmm...ori e fermecată ori Îngeraşul meu mă laudă să nu mă supere,sau cine ştie bietul de El cîte noduri înghitea în fiecare zi...pîna cind e viu:)...de la gustarile mele...noi împreună cu cratiţa fermecată facem minuni...ei da despre ce vorbesc eu acum...prostii...de cînd am revenit acasă numai prostii şi vorbesc...

     dar ...totuşi ramîne aici ceva ce nu ma lasă...casa parintească..copilăria...familia...AERUL DE ACASĂ...poate şi sunt o trădătoare dar asta e...în sfirşit mi-am găsit locul meu..mi-am găsit colţul meu de RAI ...şi chiar dacă trebuie atîtea să jerfesc pentru acest colţ..aş face-o de 1000 de ori...şi cine vrea sau poate,să mă judece...

Epidaur - magia sonoră

Un mănunchi de sunete eliberat din centrul unui geometrii curbe, semicirculare, paralel crescătoare, ce umple acest gol spaţial definit şi exercită aceaşi presiune spre perimetrele sale semicirculare şi paralele defineşte amfiteatrul, pentru că nu obiectul este dator aici fenomenului, ci starea pe care acesta o crează perpetuu chiar şi în absenţa spectacolului. Cu cât volumul ocupat de amfiteatru este mai mare, cu atât starea este mai uşor sesizabilă. Este acel „Vino! ”, acea chemare în adânc, în tine şi aşa cum au mai scris-o şi alţii este acea implozie. Dacă la Delphi ne străbate un murmur continuu prin timpane, aici avem o pulsiune, o inimă în care un muşchi miocardic aritmic injectează o presiunea arterială ce ne presează auzul.

Urci, - în Grecia a urca este verbul dominant al călătoriei,căci spre Epidaur trebuie să urci. Apoi, desprins din acele poieni, prin care hălăduiau nimfele, un teritoriu plat, pierdut printre pini, molizi, castani, te întâmpină după urcuş. Treptele te-au ajutat, cinci minute nu este mult şi totuşi sufli, viespiile îţi dau târcoale şi mirosul răşinii este tare. Era august şi sărbătoare(personala:))

Epidaurul apare printre crengi, şi fără a bănui te cuprinde. O vedere ireală se aruncă înaintea ta, o imagine superangulară în care şiruri de piatră orizontale, paralele te paralizează o clipă, apoi simţi pulsiunea.

Marii arhitecţi ai antichităţii îndrăgeau sunetul, cântul şi de aceea amfiteatrul seamănă cu o capcană, dar nu este decât locul de joacă, locul de desfătare a undei. De aceea fără să vrei, ajuns în centrul lui, auzul îţi joacă feste, sunetul pierde din viteză şi frecvenţă. Acesta este un efect studiat îndelung, căci marile săli de concerte sunt clasate în funcţie de acustica lor, acustică reală la amfiteatrul în aer liber, doar cu deosebirea amplasamentul, a aerului, dar şi a Zeului.

Amfiteatrul de la Epidaur este printre cele mai mari din Grecia, construit de Polictet cel Tânăr la sfârşitul sec. IV î. Hr. , a funcţionat sute de ani şi treptele, locurile spectatorilor mai păstrează în gresia poroasă, înlăuntrul ei mirosul acelor vremuri. Mergeţi la Epidaur pentru a vă purifica auzul, şi nu numai, căci acest teatru este construit în imediata apropiere al celui mai mare templu al lui Asclepios din Grecia. Originile templului merg în preistorie (sec. 15 î. Hr. ), acolo unde Maleatas, un zeu care era în acelaşi timp şi vânător şi vindecător era preţuit aici, dar mai târziu Apollo devine Apollo Maleatas. Pentru ca ceea ce s-a început să nu se piardă, Apollo are un fiu, pe Asclepios, pe care îl iniţiază în arta vindecării, a ceea ce se va numi mai târziu medicina. Legenda şi inscripţiile locului spun că aici veneau bolnavi de peste tot şi Asclepios lucra împreună cu tatăl său, Apollo Maleatas.

Am urcat binenţeles până sus şi-am mai suflat odată în urma efortului abrupt. De sus şoaptele venite de jos sunt perfect inteligibile şi orice zgomot care vine de acolo, este amplificat şi dăruit unitar urechii, fără ecou, nealterat. Sus, în umbra pinilor, odihna părea perfectă, dar a trebuit să plecăm.Şi totuşi am ramas puţin...Atenţia noastră au furato membrii unei delegaţii române,care cum au ajuns aici,a-u şi încercat să redea acelea strune plăpînde din arta şi cîntecul grec.Niciodata n-aş fi crezut că am s-ă fiu martora la un aşa moment idilic...O domnişoara micuţa la trup(de sus aşa ţi se pare totul mic şi firav)dar cu un suflet şi cu dragoste enormă de artă,cel puţin aurora creată de acaesta a redat senzaţia de splendoare,la un moment dat -"A CÎNTAT".Sincer nu am mai auzit aşa ceva.Glasul ei melodios şi subţire a răsunat,invaluind pietrele mişcate de istorie,vîrful molizilor,marea de nisipul,şi desigur sufletele noastre de simplu muritori...A fost fantastic.Nu ştiu,dacă am mai simţit ceva de genu ăsta vriodata...

O senzaţie de liberatate,de euforie,de automîndrie,că "am trăit şi n-am murit şi am ajuns".....Da o mîndrie faţă de destinul meu,care totuşi pînă la urmă a fost destul de darnic cu mine...

O dovadă simplă,fireasca,şi neprihănita este aventura noastră în Epidaur că Domnul e în noi...alături....

Grecia.Nafplio

NAFPLIO

Un loc special,unde sufletul capătă aripi,si inima reînvie,unde totul îţi pare simplu,firesc,si enigmatic.Doar aici şi numai aici simţi suspinul mării,şi măreţia munţilor...

  
  Nafplio este ”prima capitala a Greciei”.Conform legendei, oraşul a fost întemeiat de Nauplios, fiul zeului Poseidon.Nauplios este declarat, in mitologia greaca, ca erou pentru descoperirile sale din domeniul astronomiei (printre altele a descoperit Ursa Minor) si pentru faptele de vitejie din timpul Razboiului Troian.

   Venetienii, in expansiunea lor comerciala, au ridicat acest port Nafplio pe la 1500. Ioannis Capodistrias, primul presedinte al Greciei a dorit sa faca din Nafplio capitala tarii. A deschis prima scoala din Grecia, a construit un palat prezidential, insa nu a reusit sa finalizeze toate proiectele deoarece a fost asasinat.
   În principiu are o istorie destul de interesantă..dar mai multe despre aces oraş magnific le voi reda pe parcurs...