...

  Am zis că nu mai scriu nimic...dar totuşi ceva mă impune să o fac..poate că niciodată n-am mai dus la capat vrio agendă personală,aşa cum ar fi trebit normal să fie...mă temeam probabil...prea mult îmi iubesc intimitatea...ei fie...în principiu m-am apucat eu..dar simt nevoia să Strig..altfel simt ca "bufnesc"...vreau  ACASĂ ...
         Vreau lîngă inima mea...Vreau pe umarul meu...Vreau să-mi vad chipul       drag...
...VREAU...

   Ce poate fi mai plăcut...mai firesc şi mai ireal,decît căldura de acasă..unde Totul îţi  aparţine...unde cîteva farfurii şi două ceşti îţi trezesc un  sentiment straniu de proprietate privată,nuştiu...probabil nu există cuvinte de a reda ceea ce simte un om cînd e în lumea sa,şi totul ii aparţine necondiţionat...niciodată nu m-am gîndit că am să gîdesc aşa,mai ales că am să am senzaţiile astea de care îmi spuneau de atitea ori parintii,a căror nenumarate momente am fost martoră...cînd ai ceva al tău...HA:)...îmi amintesc cu multă plăcere şi tandreţe de cratiţa mea minunată de pe plită...şi mi se pare atît de frumoasă...dar bucatele în ea asa se mai gatesc delicioase mmm...ori e fermecată ori Îngeraşul meu mă laudă să nu mă supere,sau cine ştie bietul de El cîte noduri înghitea în fiecare zi...pîna cind e viu:)...de la gustarile mele...noi împreună cu cratiţa fermecată facem minuni...ei da despre ce vorbesc eu acum...prostii...de cînd am revenit acasă numai prostii şi vorbesc...

     dar ...totuşi ramîne aici ceva ce nu ma lasă...casa parintească..copilăria...familia...AERUL DE ACASĂ...poate şi sunt o trădătoare dar asta e...în sfirşit mi-am găsit locul meu..mi-am găsit colţul meu de RAI ...şi chiar dacă trebuie atîtea să jerfesc pentru acest colţ..aş face-o de 1000 de ori...şi cine vrea sau poate,să mă judece...