Nostalgie...

De citeva zile simt o nostalgie profunda de viata mea veche...DA am curajul sa o numesc anume astfel si nu altfel...caci involuntar i-am dat o asa banala caracteristica de ceva timp...mii dor atit de mult de atitea...niciodata nu m-as fi gindit ca voi spune anume asta vriodata...dar uite ca probabil a venit si vremea mea...mii dor de casa,de perna mea...de jumatatea mea de patuc...mii dor de desteptarea organizata de tata si papagalii de linga capatii...de ceasca de ceai savurata cu totIi impreuna...de rascrucea de  la coltul CASEI,care ne calauzea pe fiecare in drumul sau...de urarile de bafta reciproca....mii dor...
probabil simt ca am nevoie de o liniste sufleteasca..si sunt sigura ca alinarea mea,si antidotul e acolo...in parc,pe banca mea preferata...la izvor,unde meditam indeosebi de  profund...simt parca o sete imensa de aerul proaspat de diminiata...si o foame de lup de-LINISHTE...impinire de sine...bratele lasate de mult jos,nu m-ai am puterea sa le ridic...nu m-a trage...nu am stimul...si doar acasa parca gaseam motive si argumente pentru triumfarea personala...vreau sa visez cu ochii deschishi...si visele parca erau mai variate si colorate....iar acum nuantza de gri persista de parca e batuta in cuie,...Ce sa fac???...simt ca nu mai am aer s-a respir....si caldurile astea ma sufoca...anturajul asta imi e strain...oamenii sunt straini si pe neintelesul meu...sunt atit de reci si falshi...poate sunt prea critica fata de ceea ce nu am descoperit inca???poate sunt prea dura???dar poate e pe moment???numai legatura virtuala cu casa cred ca m-a mai tine pe valuri...ca altfel....cine shtie...oricum aceshti 2000 de km ce m-a desprate de leacul meu sufletesc -ajung deja sa ii urasc...sper sa NU devina cronic...sper ca miine s-a ma trezesc altfel...nu cu fundu in sus...CI numai cu piciorul drept, sigur pashind pe talpa....
SPER....