La urma urmei, ce e fericirea?

La urma urmei, ce e fericirea? Dragoste, se spune. Dar dragostea nu a adus si nici nu va aduce vreodata fericirea. Dimpotriva, nu e decat neliniste, un camp de lupta, nopti nedormite, cand ne intrebam daca e bine ce facem,daca merita si daca jertfirea consacrata voluntar este recunoscuta si pretuita la justa sa valoare... Adevarata dragoste este plamadita din extaz si agonie.Cel putin asa se spune...Teorie probabil..dar poate si o practica fireasca demonstrata si traita de-a lungul existentei omenesti...Se spune ca Dragostea cere sa fii alaturi de fiinta iubita, cand iubesti, lucrurile capata un sens si mai adanc.Nu stiu daca pot sa spun acelasi lucru in exemplu propriu,si nu shtiu daca in genere pot sa zik si eu o vorba sau o fraza buna  si filosofica la tema aceasta,dar cred ca simplicacitatea celor ce urmeaza sa mentionez ar fi normal pe intelesul tuturor...Nu am darul asta de a reda ceea ce simt,nu pot ,sau poate nu vreau...Dar de cind incerc sa scriu asa pe hirtie virtuala...parca si ideile sunt altfel si eu alta....si fericirea alta...Curajos pot sa m-a numesc un OM fericit...din mai multe considerente...si din mai multe motive...dar una e cert...cauza principala...de implinire total partial este L'amour...fata de vinovatul starii mele sufletesti...fata de omul de care ma bucur si m-a indragostesc in fiecare zi...mai mult si mai mult...De fiecare data incerc sa inteleg cu ce am meritat un astfel de cadou de la D-zeu..luind in consideratie ca nu am fost eu cel mai bun si corect om de pe acest pamint,.Uneori cred ca este a doua sansa a mea oferita de EL...ca sa pot fi alta...diferita de ceea ce am fost...E sursa mea de intretiere vitala...si se pare ca in caz de deconectare de la aceasta ,pur si simplu sfirsitul imi este garantat.Stiu ca nu sunt cea mai buna pentru el...O stiu...Dar cit nu s-ar stradui una o pot spune sigur...nu-mi va scapa niciodata...
Deci ce e dragostea??Fericire??sau Durere?Caci la drept vorbind nu e ea chiar asa de curcubeu cum vrem noi s-o declaram in fata cuiva sau mai bine zis in fata propriei noastre conshtiinte...O vorba ne la locul ei,un moment de gelozie neadecvat,un trecut neclarificat,o fantoma ce  merge visavi cu noi pas cu pas,o aluzie nepotrivita,ce s-a mai vorbim -un ciorap murdar lasat pe canapea,o farfurie nespalata dupa ce a luat prinzul,intr-un cuvint,o casa cu fundu in sus cind lipseshti de acasa doar pe o ora...Toate astea le zicem noi femeile,dar sa trecem peste asta,barbatii azi n-au cuvint....Nu shtiu cum s-a le numesc pe astea toate,poate o alta fata a monedei,sau poate acelasi component de fericire,doar cu mici abateri de la original...
Cred ca nici eu,si nici un alt mare filosof ai intergii omeniri,nu ar putea da definitia concreta la asa notiuni veshnice ca-Dragostea si Fericirea..