Scumpul meu Magician...

Vsilopita-cu inscriptia Ηρονια Πολλα(La Multi Ani!!!)

Nu shtiu daca a existat vri-o data  asa ceva pe undeva...dar cu siguranta  ca Frigiderul meu fermecat nu s-a mai vazut si nici nu s-a gasit niciodata ...la sigur...poate de aia ca nici un astfel de magician profi, scena nu a admirat...poi uite ca chiar eu sunt acea norocoasa...am o onoare exclusiva de a fi proprietara acestor 2 incomparabile creaturi...Nici acum nu-mi pot da seama,cum sa apara de la o simpla dubla atingere a doua palme ,intr-un frigider,a carui continut sunt doar 3 foi de spanak,2 sticle cu vin si una de lapte,6 oua,si o jumatate de ceapa.....---A DOUA PRAJITURI ......MMMM...frumoase..apetisante...cu un miros de "vino de-ai minca,si nu m-ai astepta"...Nu am cuvinte dar nici nu le gasesc sa redau gustul acestora...eh cu o ceasca buna de ceai verde...impreuna cu magicianul meu scump...am savurat cele mai delicioase prajituri...cele mai cele...mai ales luind in consideratie ca au luat loc pompos si cinei noastre de astazi...:)nu-i pe asta,mai stam si la dieta....:)Principalul ca somnul va fi mai dulce dupa o asa alintare...Senzatia aceasta imi aminteste de o alt miraj,creat la fel de magicianul meu,de Craciun cu prajitura "Vasilopita"traditionala la greci,care dupa legenda se  imparte in 3 bucati(pentru sarac,pentru casa,pentru Hristos),si in ea se gaseste o moneda,norocoasa...si cel care o va gasi va fi cel mai priveligiat in acest an in dependenta de locatia acesteia,in bucata respectiva...Noi cu agapimou ne shtiind toate aceste..am mincat fara  de a urma legenda..si am savurat-o pina nu am gasit banul..si ce crezi?cine a gasit-o?Clar ca eu....asa ca se prevede ca anul asta sa-mi fie de noroc...

La urma urmei, ce e fericirea?

La urma urmei, ce e fericirea? Dragoste, se spune. Dar dragostea nu a adus si nici nu va aduce vreodata fericirea. Dimpotriva, nu e decat neliniste, un camp de lupta, nopti nedormite, cand ne intrebam daca e bine ce facem,daca merita si daca jertfirea consacrata voluntar este recunoscuta si pretuita la justa sa valoare... Adevarata dragoste este plamadita din extaz si agonie.Cel putin asa se spune...Teorie probabil..dar poate si o practica fireasca demonstrata si traita de-a lungul existentei omenesti...Se spune ca Dragostea cere sa fii alaturi de fiinta iubita, cand iubesti, lucrurile capata un sens si mai adanc.Nu stiu daca pot sa spun acelasi lucru in exemplu propriu,si nu shtiu daca in genere pot sa zik si eu o vorba sau o fraza buna  si filosofica la tema aceasta,dar cred ca simplicacitatea celor ce urmeaza sa mentionez ar fi normal pe intelesul tuturor...Nu am darul asta de a reda ceea ce simt,nu pot ,sau poate nu vreau...Dar de cind incerc sa scriu asa pe hirtie virtuala...parca si ideile sunt altfel si eu alta....si fericirea alta...Curajos pot sa m-a numesc un OM fericit...din mai multe considerente...si din mai multe motive...dar una e cert...cauza principala...de implinire total partial este L'amour...fata de vinovatul starii mele sufletesti...fata de omul de care ma bucur si m-a indragostesc in fiecare zi...mai mult si mai mult...De fiecare data incerc sa inteleg cu ce am meritat un astfel de cadou de la D-zeu..luind in consideratie ca nu am fost eu cel mai bun si corect om de pe acest pamint,.Uneori cred ca este a doua sansa a mea oferita de EL...ca sa pot fi alta...diferita de ceea ce am fost...E sursa mea de intretiere vitala...si se pare ca in caz de deconectare de la aceasta ,pur si simplu sfirsitul imi este garantat.Stiu ca nu sunt cea mai buna pentru el...O stiu...Dar cit nu s-ar stradui una o pot spune sigur...nu-mi va scapa niciodata...
Deci ce e dragostea??Fericire??sau Durere?Caci la drept vorbind nu e ea chiar asa de curcubeu cum vrem noi s-o declaram in fata cuiva sau mai bine zis in fata propriei noastre conshtiinte...O vorba ne la locul ei,un moment de gelozie neadecvat,un trecut neclarificat,o fantoma ce  merge visavi cu noi pas cu pas,o aluzie nepotrivita,ce s-a mai vorbim -un ciorap murdar lasat pe canapea,o farfurie nespalata dupa ce a luat prinzul,intr-un cuvint,o casa cu fundu in sus cind lipseshti de acasa doar pe o ora...Toate astea le zicem noi femeile,dar sa trecem peste asta,barbatii azi n-au cuvint....Nu shtiu cum s-a le numesc pe astea toate,poate o alta fata a monedei,sau poate acelasi component de fericire,doar cu mici abateri de la original...
Cred ca nici eu,si nici un alt mare filosof ai intergii omeniri,nu ar putea da definitia concreta la asa notiuni veshnice ca-Dragostea si Fericirea..

Nostalgie...

De citeva zile simt o nostalgie profunda de viata mea veche...DA am curajul sa o numesc anume astfel si nu altfel...caci involuntar i-am dat o asa banala caracteristica de ceva timp...mii dor atit de mult de atitea...niciodata nu m-as fi gindit ca voi spune anume asta vriodata...dar uite ca probabil a venit si vremea mea...mii dor de casa,de perna mea...de jumatatea mea de patuc...mii dor de desteptarea organizata de tata si papagalii de linga capatii...de ceasca de ceai savurata cu totIi impreuna...de rascrucea de  la coltul CASEI,care ne calauzea pe fiecare in drumul sau...de urarile de bafta reciproca....mii dor...
probabil simt ca am nevoie de o liniste sufleteasca..si sunt sigura ca alinarea mea,si antidotul e acolo...in parc,pe banca mea preferata...la izvor,unde meditam indeosebi de  profund...simt parca o sete imensa de aerul proaspat de diminiata...si o foame de lup de-LINISHTE...impinire de sine...bratele lasate de mult jos,nu m-ai am puterea sa le ridic...nu m-a trage...nu am stimul...si doar acasa parca gaseam motive si argumente pentru triumfarea personala...vreau sa visez cu ochii deschishi...si visele parca erau mai variate si colorate....iar acum nuantza de gri persista de parca e batuta in cuie,...Ce sa fac???...simt ca nu mai am aer s-a respir....si caldurile astea ma sufoca...anturajul asta imi e strain...oamenii sunt straini si pe neintelesul meu...sunt atit de reci si falshi...poate sunt prea critica fata de ceea ce nu am descoperit inca???poate sunt prea dura???dar poate e pe moment???numai legatura virtuala cu casa cred ca m-a mai tine pe valuri...ca altfel....cine shtie...oricum aceshti 2000 de km ce m-a desprate de leacul meu sufletesc -ajung deja sa ii urasc...sper sa NU devina cronic...sper ca miine s-a ma trezesc altfel...nu cu fundu in sus...CI numai cu piciorul drept, sigur pashind pe talpa....
SPER....

pelicula anului 2011...

Am deja o ora decind nu-mi pot reveni...din lacrimi si din cascada de emotii pe care nu le pot controla nici pina cum...aproape 2 ore am stat cu sufletul la gura,privind o adevarata drama de viata,o istorie de iubire...demult nu am mai privit un asa film plin cu sens,si cu actori reali,capabili sa traiasca ceea ce joaca...si nu in ultimul rind sa fie atit de receptivi la transmiterea mesajelor  punctului culminant al peleculei-de viata,daruire,sinceritate,jertva,amor...sper sa va placa si voua...
Vizionare placuta!!!!...

"aurul" de acasa

Decind am gustat din plin din raiul cazut peste capul meu,am aflat atitea despre fructul intrezis mie (din cauza alergiei de mai bine de 6 ani),ca vrind nevrind cu cea mai mare placere a devenit simbolul casei mele...pe unde nu te intorci numai PORTOCALE...multe multe mari ,marunte..si atit de aromate...si gustoase...ca simt nevoia de a inscrie undeva.sa stiu de fiecare data ce savurezi zi de zi...paralel impartasindu-ma si cu voi totul ce am aflta despre fructul meu iubit...Si cind  imi mai amintesc ca apucam sa gust din portocale numai la Craciun...si cita saliva am mai perdut fiind copila pe la vitrinele magazinelor stiind ca e un  fruct interzis pentru mine...numai Domnul cred ca stie..iar acum..eh acum savurez din plin....
Stiam ca portocalele contin o serie de acizi esentiali pentru organism ce au un rol important in regenerarea celulara dar ca coaja de portocala este folosita pentru curatarea apelor poluate pentru ca aceasta are puterea de a elimina resturile de vopseluri acide industriale din apa, nu ma-sa fi gindit niciodata...Iata si alte lucruri interesante pe care le-am aflat de curind despre portocale:

-Florile de portocal erau considerate in trecut simboluri ale iubirii. Mai mult de atat, mai toate miresele purtau la nunta buchete cu flori de portocal.

- Pe vremuri se credea ca portocalele sunt fructele zeilor si erau cunoscute ca „merele aurii” furate de Hercule. - Cateva civilizatii antice foloseau sucul de portocale ca antidot pentru otravuri.Cel putin asa am auzit ca se practica in medicina traditionala si aici in Grecia.
 -In fiecare an, in orasul Ivrea din Italia are loc o bataie cu portocale. Potrivit legendei, bataia cu portocale recreeaza lupta dintre un stapan tiranic al locului si taranii care s-au razvratit impotriva lui.
-Grecia are la ora actuala peste 35 de milioane de portocali.
-In medicina chineza coaja de portocala este utilizata in mod frecvent pentru a imbunatati digestia si a combate efectele consumul de carne grasa.Aici la fel se bazeaza dupa principiul asta,cel putin am observat eficacitatea sa pe propria piele.
 -Se mai folosesc portocalele taiate pe jumatate pentru a curata pardoseala iar mecanicii folosesc aceste fructe pentru a se curata de uleiul de la masina.
- Gustul si aroma portocalelor difera de la sezon la sezon, de la tara la tara si chiar in functie de pozitionarea lor din portocal.
-Culoarea coajei de portocala nu are nici o legatura cu gradul de maturitate al fructului si cu gustul sucului din interior.
- Portocalele foarte dulci se vor ajunge la fundul vasului atunci cand sunt bagate in apa iar cele mai putin dulci vor pluti.

P.S -sunt sigura ca nu va fi prima data cind scriu despre portocale...si sper sa aflu cit mai multe despre ele in continuu...

simbolismul zilei de 8...

In jur numai  marea,atit  de albastra-neagra,atit de infricosatoare,cu oglinzirea muntilor uriasi,imbracati in mantaua cu siroaie albe de zapada...Asa e disainul lor acum,in acest moment..Micile barcutze,se clatina usor pe valurile  inlantzuite cauzate de adierea vintului de ianuarie..Atit de liniste in jur,straniu,placut si tainic....E rece...si placut cind orce sunet rostit capata forme originale in bule de abur...Dar cel mai placut e cind stii ca peste o secunda oasele inghetate vor fi placut incalzite:)si refugiu e alaturi,aici,aproape...
La cadutz...Muzika...Soapte..Mingieri...Cuvinte fara sens...Miros placut de mincare,combinindu-se cu unul aparte...de neinteles la moment...dar 45 de grade inklinate in spate aranjeaza puzzlele la lok-petale de trandafir cu nuante de alb-rosu,ele fiind motivul combinarii exotice...2 luminari aprinse,...si multe multe multe ginduri ce se nasc in minte necontenit....Totul in jur capata o ambianta de magie...iar luna e ghidul de neinlokuit...acum ea indeosebi e alaturi...se simte...demonstrind  fidelitatea sa neprihanita,prin finele raze alunecate peste un Tot Intreg...
Revenim la Realitate...
Se simte si se gusta deja din tot...din sursa aromatica ...si tactilik din petalele de trandafir...Cred ca niciodata octapodul,si pestii rari de mare in sos de tomate si lamie, gatiti frumos si minkati cu placere nu ar fi visat la o asa servire...si desigur  la o astfel de savurare pe cinste...Momentul nervos si incordat a trecut...oferind dreptul sa-si faca efectul vinul alb si spumos din paharele aruncate deja undeva prin colturi...dind start la noi senzatii...atingind noi tarimuri....ceresti-De Extaz...si numai urma de palma pe geam e unica  martora...
Cit de frumos...si malefic  a fost-data de 8,cu sens simbolic de 8.....

P.S-μόνο η αγάπη