numai o fraza la moment o pot rosti sincer si neprihanit-"sunt acasa,in sfirsit"...la casa  sufletului meu...adapostul linistii..echilibrului...si visului...la drept vorbind nici nu shtiu ce simt makar la momet...poate niste tangente de euforie,poate alceva...cert e ca am zbucium ...nustiu cit de pozitiv va reactiona...dar sper sa fie argumentat cu timpul...

24 de ore pe care leam parcurs..mi sau parut o vesnicie...pentruca numai aceste ore ne desparteau...alceva e ca am avut si timp destul sami analizez ceea cemi interziceam mereu...Podul...pe care sunt...locul unde ma face automat sa privesc la dreapta si la stinga asupra vietii mele...familiei...sunt in mijloc...sunt jumatate...cu 2 vieti,cu 2 destine,cu 2 lumi...nustiu pina cind am sa rezist,si cine pina la urma va prevala...una sunt sigura ca aceasta este si va fi mereu pedeapsa mea...Incerc sa ma gindesc ca e periodic...si in curind totul se va lamuri de la sine...din vint...asa incerc sa ma alin...sa ma mituiesc...incerc...incerc sa savurez din clipele de azi...de ieri...si de miine...in aceasta perioada ceva sa skimbat..eu mam skimbat...noi...poate ca am inteles cit de imortant e sa te simti....

 

De 2 zile sunt linga inima mea ..pe umarul meu....si savurez-mirosul,privirea ,zimbetul,miscarile,rasuflarea,cuvintul-LUI...imi sunt atit de dragi,personale,si iubite...inkit mi se pare o maladie incurabila ...si nu doare delok,ci numai alina....

Acum am inteles 101% ca nimic nu-mi mai trebuie ...nimic....ci doar ochii in care ma oglindesc si ma scufund, pierzind orce fir de realitate....