lista celor 24...

Dupa postarea unui blogger aproape sufletului meu, am hotarit si eu sa incerc sa-mi intocmesc propria lista de lectii,scrise pe cele 24 de file ale existentei mele pamintesti...
1."cu rabdarea treci si marea"...
2.o vorba spusa la timp si la mometul potrivit e mai importanta decit haina de pe tine...
3.intuitia deseori e alarma cea mai corecta...
4."dreptatea e la fundul marii"...
5.cine m-a f***t o data,neaparat o va mai face...
6.familia(mama,tata,sora) pe primul loc...
7.la toti nu le poti fi pe plac...
8."bate si ti se va deschide"...
9.ieftin,bun si mult in kil-nu exista...
10.ce dai asta vei primi...
11.miinele ingrijite si parul spalat e cartea de vizita a oricarei femei...
12.mai bine intr-o haita de lupi,decit la taifas cu mitze miorlaite...
13.o pereche de colanti rezerva in geanta nu strica....
14.mai bine cu ten natural,decit cu unul pictat...nici nu stii cind si cu cine te vei trezi diminiata...
15.economisesc azi ca miine nu se stie....
16.problemele mele sunt doar ale mele si nimanui nu-i trebuiesc cu ele...
17.rudele sunt doar pentru a face companie la inmormintari,nunti si cumatrii..in rest singele e apa....
18.la betie omul isi arata propria identitate...cu el trebuie sa fii maxim de 5 ori mai atent...
19.mai bine masca de sobolan decit  cea de paunita...dintr-o parte se vedea mult mai multe decit din centru....
20.nu lasa pe alta data ceea ce poti cumpara acum...
21.mai bine cu o vinataie in plus decit cu o remuscare ca nu am putut sa-mi depasesc fobiile...
22.inafara de tine nu te va ajuta nimeni...
23.bogat sau sarac tot in 4 scinduri vom sfirsi...
24.dragostea exista...

Multe dintre ele si acum le cam uit..dar revin imediat la lista caci bumerangul fara sa vreau a devenit regula dupa care traiesc...
Ah da..La Multi Ani mie...cu siguranta astazi va fi cea mai trista zi din anul asta...Mereu am avut parte de surprize neplacute si de ploaie...dar de data asta s-a sfirsit cu o raza de exceptie(am primit cadoul mult dorit-o bicicleta dupa disinul propriu..da,da,da)uhhh si de miine voi incepe o alta aventura...mai matura mai cu gust de 24...

morala de ieri si de azi...

<<...sa mergi cu capul sus...sa zimbesti chiar daca tie greu...optimista mereu...gindeste pozitiv,energie pozitiva...>> bla bla bla....
..si daca totul e peste cap?si daca vreu sa urlu nu sa pling ne mai vorbind sa zimbesc fals?si daca pesimismul e rezumatul la totul ce mi se intimpla?ce sa fac?sa continui sa ma mint?sau sa ma dau drept filosof de zile mari,si sa vorbesc la toti si la fiecare de lectiile vietii pe care le voi obtine intr-un sfirsit bun de la toate;de zebra cu jocul liniilor ei albe si negre?
nu cred...
nu vreau..si nu pot...
sunt om care simte...real...
nu pot fi paralela...sunt una si nu ma dau drept alta...
daca sunt fericita asta arat...daca sunt trista,asta se citeste pe chip...
nu pot fi actrisa...n-as da nici 2 bani pe talentul meu...
asa am fost pretutindeni...si Da mi-au sugerat mereu ca ar trebui sa merg la psiholog...la cine?la un individ care-i la fel ca mine...cu probleme,intrebari,isterii si stranietati=OM?...cu siguranta-exclus...
sa invat lectii si sa le primesc cu recunostinta?
oh...fabula pe care o traiesc zi de zi,intotdeauna se sfirseste cu morala pe care ma chinui sa o rugum...
REALITATEA...
o simt pe pielea mea alergica...pe genunchii cu rani proaspete si cicatrici vechi..pe coatele batute..si cearcanile sub ochi...Ulterior ma ridic,le camuflez,mai pling o data...imi laud prostia...si-mi trece...si merg...cu capul drept..cu umerii lasati...cu mintea limpede ca sa le indur pe toate...

... bolnavii

-Da ce esti asa trista doamna?
-Astazi iarasi aceeasi poveste...
-Adic?
-Astazi iarasi nimeni nu a vrut sa se aseze linga mine in autocar...
-Ei si?Macar ai avut unde sa-ti pui geanta,si loc mai mult...zic eu cu un zimbet fals,care de fapt ascundea avalansa de lacrimi pe care ma cuprins...
-...(((

De ce?
Ca-i proasta lumea...
Inteleg doar acum ca sunt mai multi oameni bolnavi care ma inconjoara decit sanatosi,figurativ vorbind desigur...bolnavi mental,psihic...nu stiu caci oamenii cu astfel de diagnosuri sunt OAMENI,iar astia care se comporta anormal,neomenesc nu stiu ce adjectiv sa le atribui...
Iau masa zi de zi linga o doamna care sufera de leucemie...intotdeauna e mai izolata,si comunica doar cu oameni de natia ei-albaneza...are vrio 60 de ani..dar munceste zi de zi far de nici un oftat de oboseala sau de plictiseala cum o facem noi restu...e plina de entuziasm....si totusi se gasesc niste binevoitoare care topesc tot ce a mai ramas bun din femeia asta...bunadispozitie....De ce?Pentruca poarta peruca si sprincenele ii sunt vospite cu creionul..De aia...Tupism nu alceva....Sunt niste balene de grase  de nici nu pot intra pe usa autocarului,pute de la ele a transpiratie si mincare alterata din geanta,si auzi frate,inconjor femeia asta caci cica e pe duca....Slanina li-a mincat probabil inima,sau obrazul l-au ingrosat pin la limita posibilului,dar de bun simt si cei 7 ani de acasa far de pomina...
Trist,caci cu astfel de oameni traim zi de zi..respiram acelasi aer...facem parte dintr-o lume...
Am ajuns sa fim aidoma unei haite de lupi,unde cel mai slab e mincat sau pur si simplu parasit sa moara..dar si animalele astea o fac doar cind sunt siguri ca nu mai are nici o sansa....iar noi?ce facem?daca suntem ingenunchiati,neaparat se va gasi cineva care iti va da cu piciorul sa cazi,dar nu vei vedea niciodata o mina intinsa de ajutor....
Norocul meu e ca am un refugiu al meu,unde ma pot plinge,revolta,ride,si adormi linistita si implinita...e unicul suflet linga care nu-s extraterestra sau renascuta din antichitate cum ma cred unii,si unde principiile,valorile morale si buna conduita nu sunt cazute ca din pod...Toata oboseala,si ciuda capatate pe parcursul zilei,se evaporeaza cum ii vad faptura care ma asteapa la prag, imi deschide bratele,si imi spun singura "Bun Venit Acasa..."
..caci de altfel eram sa fac si eu...ca trenul...tuc tuc....

faza...

m-am schimbat eu...si..el s-a schimbat mult...
totul are acum alt sens,alta latura prinde lumina,si parca totul e altfel...
am crescut..ne deprindem...ne acomodam...
eu cu dinsu...si el cu mine...si ambii far de noi...
a fost mai usor sa ne desparta departarea...si e mai greu sa te afli la distanta unei clipe...
vorbim putin...privim punctul tot mai des...si ne lasam dusi de gind...
ne scrim mai rar,si frazele isi pierd consensul undeva la start...
ne irita multe,si nu ne lasam auziti...
dar oricum adormim de mina ca odinioara....
oare aceasta sa fie prima faza?