De mul timp incerc sa rezumez continutul anului ce ne-a parasit...dar nu gasesc cuvinte potrivite...probabil ca a fost prea voluminos...Doar pot sa incep cu o singura senzatie tare si anume ca -savuram...Da savuram bine din anul asta 2014..si chiar daca nu sonorizam ceea ce abia de se retine pe limba,si anume fericirea ca a plecat 2013 in sfirsit cu tot cu "tapaciki",ne licaresc ochii mindri de la ora 00:01-1 ianuarie 2014...caci am rezistat..suntem vii si sanatosi...A trecut un an greu pentru noi,pot mentiona cu pieptul inainte ca am trecut examenele propuse cu brio...si poate o datoram tuturor piedicilor pe care le-am infruntat...care au fost prea multe...dar cu care ni-am descurcat..nu stiu cu ajutorul cui dar vreau sa ma gindesc ca cineva totusi si acum sta pe umarul meu drept si ma calauzeste...si as vrea sa se mai retina mult timp acolo...
Au trecut si sarbatorile de iarna..pacat..caci anume aceste sarbatori le astept cu nerabdare fiece an...Craciunul si Revelionul care pina mai anul trecut le sarbatoream cu ai mei cei de acasa...de data asta am sarbatorit in noua casa alaturi de noua mea familie(eu,El,rott-ul Roki si cei 4 papagali)...Au gustat toti din bucate si chiar din sampanie,ca urmare fiind placut surprinsi ca lui Roki nu-i chiar place tot..))a inceput ok ni-am zis....cu zimbete si voie buna-inseamna ca totul va fi bine...
2013 nu chiar a fost atit de amabil cu noi,dar ar fi pacat daca l-as imortaliza numai din aspectul cel negativ...caci au fost si lucruri bune si anume realizarea unor vise care pina acum le asundeam in cutiuta neagra denumite imposibile.Primul in lista a fost cel mai semnificativ si anume realizarea visului de a poseda un rottweiler.Cadoul pe care ni l-am facut ni-a schimbat ceva in noi,si anume a prabusit ideea asta ca ziua de poimine e mai importanta decit cea de azi,si o data cu aparitia lui Charli am inteles ce inseamna atasament,dedicatie,jertfire...doar cu el...Iar dupa ce l-am pierdut in genere steriotipul ca la mine nu se mai poate intimpla nimic rau caci sunt om bun-a evaporat..In fine acum il avem pe Roki care ni-a scapat...Am debutat in arta fotografiei,divingului si ciclismului-si toate datorita magicianului meu care s-a dovedit a fi foarte darnic anul asta...
Si toate astea parca au umbrit acum toate lacrimile,ghinioanele,cazaturile,fracturile,diplomele decernate pentru cei mai frecventi clienti pe la spitale,si la autoservise...Prin urmare zic ca suntem bine...sanatosi,intregi,si impreuna...
Acum asta e cel mai important...ca le-am indurat pe toate..amindoi de mina...si sunt sigura ca asa o vom face mereu...caci ni-am demonstrat ca putem...suntem in stare sa ne ridicam si sa mergem inainte...
2013 nu chiar a fost atit de amabil cu noi,dar ar fi pacat daca l-as imortaliza numai din aspectul cel negativ...caci au fost si lucruri bune si anume realizarea unor vise care pina acum le asundeam in cutiuta neagra denumite imposibile.Primul in lista a fost cel mai semnificativ si anume realizarea visului de a poseda un rottweiler.Cadoul pe care ni l-am facut ni-a schimbat ceva in noi,si anume a prabusit ideea asta ca ziua de poimine e mai importanta decit cea de azi,si o data cu aparitia lui Charli am inteles ce inseamna atasament,dedicatie,jertfire...doar cu el...Iar dupa ce l-am pierdut in genere steriotipul ca la mine nu se mai poate intimpla nimic rau caci sunt om bun-a evaporat..In fine acum il avem pe Roki care ni-a scapat...Am debutat in arta fotografiei,divingului si ciclismului-si toate datorita magicianului meu care s-a dovedit a fi foarte darnic anul asta...
Si toate astea parca au umbrit acum toate lacrimile,ghinioanele,cazaturile,fracturile,diplomele decernate pentru cei mai frecventi clienti pe la spitale,si la autoservise...Prin urmare zic ca suntem bine...sanatosi,intregi,si impreuna...
Acum asta e cel mai important...ca le-am indurat pe toate..amindoi de mina...si sunt sigura ca asa o vom face mereu...caci ni-am demonstrat ca putem...suntem in stare sa ne ridicam si sa mergem inainte...
